La Galeria „Arta“ din Craiova s-a vernisat marţi o expoziţie de grafică şi pictură aparţinând lui Iulian Segărceanu, ce cuprinde şi peisaje din Tunisia şi Sicilia. Vorbind despre el, cunoscutul pictor oltean (originar din Branişte) a spus că se consideră expresionist, cu un semn mic de întrebare…
În ambianţa cromatică de la Galeria „Arta“ din Craiova, expozantul din aceste zile, Iulică Segărceanu, a acordat ieri acest interviu GdS.
Ion Jianu: Criticul Florin Rogneanu a spus despre actuala dumneavoastră expoziţie de grafică şi pictură că ar fi „o expoziţie experiment“. Aşa este?
Iulian Segărceanu: Florin Rogneanu are dreptate. Este, de fapt, a treia încercare de a face şi altceva. Este însă foarte greu. În expoziţia deschisă zilele trecute la Galeria „Arta“ se poate constata că sunt vreo zece lucrări mai aparte. Am experimentat şi eu culorile mai deschise şi m-am dus către un abstract foarte bine controlat, aşa zic eu…
Sunt, într-un fel, obsedat de negru
I.J.: Pe lângă culorile acestea deschise, vii, aţi experimentat şi câte un… negru (culoarea neagră)!
I.S.: Aşa este, am experimentat şi câte un… negru. Eu sunt, într-un fel, obsedat de negru. Toată lumea cunoaşte că albul şi negrul nu sunt culori, ci valori… Dacă, însă, reuşeşti să le integrezi este un lucru foarte bun.
I.J.: Unii vă consideră nonconformist, alţii expresionist… Dumneavoastră cum vă consideraţi?
I.S.: Ei, eu aş vrea să mă duc către expresionism, dar asta înseamnă un efort foarte mare. Cred că ştiţi amănuntul că expresioniştii sunt pictorii care şochează într-o expoziţie…
I.J.: Pe alocuri, şi pictorul Iulică Segărceanu şochează!
I.S.: Într-adevăr, şi eu şochez. Deocamdată sunt un expresionist, hai să-i zicem aşa, cu un semn de întrebare… Nu mare, ci unul mai mic!
I.J.: De ani buni călătoriţi în lume şi apoi pictaţi, în manieră proprie, locurile care v-au impresionat, aşa cum aţi făcut şi în această expoziţie în care sunt destul de multe imagini din Tunisia şi Sicilia. Vă veţi continua aceste itinerarii pe mapamond şi apoi, în liniştea şi singurătatea de la Branişte, le veţi transforma în picturi „made“ in Iulică?
I.S.: Da, voi continua călătoriile. Poate chiar în acest an. Aş vrea să ajung în Maroc, dar cu vaporul, aşa cum am fost în această primă parte a anului, într-o croazieră pe Mediterana. Cred că în Maroc este o altă lume, mie-mi place ceea ce am văzut despre Maroc la TV şi vreau, aşadar, să văd această parte de lume pe viu, cum se spune. Mă fascinează.
Expoziţie cu imagini din ţările pe care le-am vizitat
I.J.: Care vă sunt gândurile şi proiectele de viitor?
I.S.: Rămânând în sfera aceasta a călătoriilor, aş vrea ca peste câţiva ani să mi se organizeze o expoziţie la Muzeul de Artă, unde să expun tablouri cu imagini din toate ţările pe care le-am vizitat, vreo 25 până acum. Din fiecare ţară vizitată mi-am propus să fac vreo patru-cinci tablouri cu locuri celebre, reprezentative, ca de exemplu Turnul Eiffel din Paris, Domul Invalizilor, Domul din Milano ş.a.m.d. Altfel, aş vrea să fac o expoziţie numai de pasteluri. Totodată, aş încerca şi nişte tuşuri colorate. Am făcut şi asemenea lucrări, dar nu le-am expus şi pentru public. Le-am făcut mai mult pentru mine.
I.J.: Veţi continua să faceţi şi celebrele dumneavoastră paiaţe?
I.S.: Paiaţele le am agăţate la streaşina atelierului meu de la Branişte, am vreo şase-şapte acolo. Dar aş vrea să fac una mare, de vreo şase-şapte metri înălţime. Din ce o fac? Nu m-am decis, din tablă sau din altceva.
Atelier deschis la Branişte, ca al lui Kusturica
I.J.: Să înţeleg că vreţi să schimbaţi culorile cu altă materie, ca să zic aşa?
I.S.: Păi, aş vrea să mai schimb câte ceva. În Marsilia am fost şocat de o girafă executată din tablă, de vreo zece metri înălţime, şi care avea nişte goluri în ea, ca nişte răftuleţe. Probabil că lucrarea a fost inspirată din Salvador Dali, cel care are, printre alte lucrări celebre, şi una intitulată „Girafă arzând“, dar nu sunt sigur că lucrarea de la Marsilia este inspirată din Dali… Ei, şi la această girafă (din Marsilia), am văzut o chestie interesantă: unii oameni lăsau cărţi în acele răftuleţe, alţii le luau pentru citit şi le readuceau. Ei, aş vrea să fac şi eu o chestie oarecum similară la mine în curte, la Branişte.
I.J.: Apropo de Branişte, locul unde v-aţi născut şi unde lucraţi în majoritatea timpului: pe când o expoziţie în curtea casei-atelier de la Branişte?
I.S.: M-am gândit la o formă de atelier deschis, adică să înlătur gardul de la stradă şi astfel să fie o zonă artistică liberă! De mult timp am această idee, dar trebuie îndeplinite anumite condiţii, nu pot chiar de unul singur. Prin faţa curţii-atelierului meu trece drumul spre Mănăstirea Jitianu, un monument unicat şi care atrage mulţi oameni. Mi-a venit această idee de la celebrul regizor Emir Kusturica. Lângă Zlatibor, la una din reşedinţele sale din Serbia, el a desfăcut gardul de la stradă. Şi a rămas doar casa, un fel de casă-muzeu, unde se pot viziona filmele lui, iar în curte se află restaurante, terasă, sală de expoziţii. S-ar putea face ceva similar, cu magazine de suveniruri etc., dar cum trăim în România există riscul să mi se fure tablourile!
Ilie Marineanu ar merita o expoziţie şi măcar o carte
I.J.: Pictorul-profesor Ilie Marineanu (17 martie 1918 – 25 februarie 1998), cel care v-a descoperit şi şlefuit paşii în pictură, v-a dăruit câteva tablouri… Pe când o expoziţie cu aceste lucrări ale mentorului dumneavoastră, plus câteva de-ale dumneavoastră din perioada de ucenicie pe lângă maestrul Marineanu? Mai aveţi lucrări din acei ani de început?
I.S.: Aş putea face o asemenea expoziţie… Mai am câteva lucrări de-ale mele din acea perioadă, plus aproape 20 de tablori ale pictorului Ilie Marineanu. Lucrările mele din perioada Marineanu sunt şi inedite, ca să zic aşa, deoarece sunt corectate chiar de el… Şi se văd cu ochiul liber corecturile mentorului meu! Apropo de Ilie Marineanu: n-am văzut de mulţi ani, de prin 1999, o expoziţie retrospectivă. Nu zic că a (cam) fost uitat, dar s-ar cădea să i se facă încă o expoziţie, şi încă una… A fost un pictor şi OM extraordinar, ar merita să i se dedice măcar o carte. Puţini ştiu că acest OM a trecut (şi) prin purgatoriul închisorilor comuniste de la Aiud, Poarta Albă, Midia şi Craiova! Ca pictor, în timpul vieţii a deschis o singură expoziţie personală, cel puţin aşa ştiu!
I.J.: Sunteţi un om deschis, vesel, prietenos, aveţi o mulţime de prieteni, admiratori. Sunt, presupun, şi unii care vă invidiază…
I.S.: Sunt, sunt unii… Din breasla noastră sunt, că n-au din altă parte de unde să fie! Doar ştiţi cum e în viaţă! Un om harnic şi care îşi vede de treabă este invidiat de un altul din breasla respectivă. Nu numai în lumea artei se petrece acest „fenomen“, ci aproape peste tot. Nu este vorba însă de ură, ci mai este câte unul care se uită la tine mai… câş! În lumea artei poţi să fii genial că tot găseşti pe câte unul care să nu fie pe lungimea ta de undă.
Sunt cel mai tânăr boem
I.J.: Ce aţi mai vrea să ştie lumea despre „ultimul boem al Craiovei“, aşa cum v-aţi autocaracterizat? Că, în continuare, vă plac pictura abstractă şi… vinurile vechi?!
I.S.: Ei, suntem mai mulţi boemi… Eu sunt însă cel mai tânăr. Peste aproape două luni, pe 31 august, fac 58 de ani. Mai sunt alţi boemi care au în jur de 80 de ani…
I.J.: Apropo de ziua de naştere: de obicei, expoziţiile dumneavoastră erau organizate chiar în perioada zilei de naştere. Ce s-a întâmplat acum?
I.S.: Nu s-a întâmplat nimic, ci pur şi simplu am greşit eu programarea! Aşa cum acum Florin Rogneanu a greşit vârsta mea, m-a făcut mai tânăr cu un an. Probabil că a „recitit“ textul de anul trecut!
I.J.: Revin la partea a doua a întrebării: vă plac în continuare pictura abstractă şi… vinurile vechi?!
I.S.: Da, cam aşa ceva… Tind, într-adevăr, către pictura abstractă în adevăratul sens al cuvântului. Şi povestea cu vinurile vechi e simplă… N-ai cum să le ocoleşti… Aş face o expoziţie, să zic aşa, cu vinuri vechi! Ar fi poate cea mai frumoasă expoziţie şi cea mai…gustată de toţi! Şi de critici, şi de duşmani, şi de toţi boemii ş.a.m.d.
