Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ monta în stagiunea 1983-1984 spectacolul în premieră absolută „Greul pământului“, mit valah în devenire, de Valeriu Anania. Arhivele instituţiei de cultură craiovene păstrează şi astăzi semnele trecerii pe culoarele teatrului a „vechiului, statornicului şi pasionatului scriitor de teatru“, după cum îl numea prof. dr. doc. Ion Zamfirescu.
Montarea piesei lui Valeriu Anania pe scena Naţionalului craiovean a fost calificată, la acel moment, drept un gest temerar „pentru că era vorba de cooperarea cu un mare scriitor, dar, în acelaşi timp, un slujitor al cinului ortodox (într-o vreme de ateism năprasnic!). Strădaniile mai vechi ale directorului teatrului şi secretarului literar de a conlucra cu arhimandritul Anania la montarea piesei «Steaua zimbrului» eşuaseră, şi numai apariţia celor două volume de teatru ale scriitorului şi a «Antologiei de teatru istoric», îngrijită şi girată de prof. dr. doc. Ion Zamfirescu în Editura Minerva (volume lansate, strategic, la Craiova) au dat argumentele care au putut impune, cu chiu, cu vai, intrarea «Greului pământului» în repertoriul craiovean, într-un moment în care opera celui mai mare creator de teatru poetic şi istoric, după Blaga, era trecut la index“, notează Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu în lucrarea „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“.
Nu era un text uşor digerabil de regimul de atunci. Valeriu Anania a evocat în „Greul pământului“ un timp şi un destin valah din vremuri tulburi, bizantine, redescoperind în mituri, legende, în ritualuri şi în fondul principal de simţire şi gândire al poporului imaginea românilor care îşi urmau neclintiţi destinul, la poalele stelelor, înfruntând furtunile istoriei, neîncercând nici măcar o clipă să reproducă documentar existenţa îndepărtată a lui Ioan Caloianul (1197-1207) devenit «împărat al bulgarilor şi valahilor»“.
De altfel, realitatea fundamentală a piesei lui Valeriu Anania, statornicia pe pământ, este exprimată de Ioniţă (rol interpretat de Petre Gheorghiu Dolj): „Noi trăim pe pământul nostru şi intrăm în el şi ne naştem din el asemenea stelelelor tăriei. Se amestecă stelele între ele? Nu se amestecă. Fiecare îşi păstrează drumul şi fiecare zodie se mişcă în hotarele ei. Nu vorbesc, fireşte, de stelele rătăcitoare, din care nu rămâne decât cenuşa. Cele ce sunt acolo de la începutul lumii rămân acolo până la sfârşitul veacurilor. Aşa suntem noi“.
În lumea teatrului
La trei luni de la premiera craioveană, piesa, după un text de Valeriu Anania, a fost încununată cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar actorul din rolul principal Petre Gheorghiu-Dolj, cu „premiul pentru cea mai bună interpretare masculină“. Din distribuţie au mai făcut parte actorii Iancu Goanţă, Ion Colan, Pavel Cîsu, Valentin Mihali, Anghel Popescu, Mircea Hadîrcă, Petre Iliescu Anatin, Constantin Sassu, Ştefan Mirea, Vasile Cosma, Emil Bozdogescu, Andrei Peniuc, Valler Dellakeza, Ilie Gheorghe, Leni Pinţea-Homeag, Smaragda Olteanu, Ileana Sandu, Anca Gavrilă.
Spectacolul îşi va afla ecouri perene în timp graţie „Adevărului sufletesc al piesei lui Valeriu Anania, exprimat în formule de o riguroasă frumuseţe literară, care ne învăluie pe toţi cei ce îi stăm cititori şi, nu ne îndoim, spectatori“, după cum nota criticul Valeriu Rîpeanu, în prefaţă la volumul antologic de teatru „Greul pământului“.
Valeriu Anania, dramaturg, poet, publicist
Valeriu Anania, mai cunoscut ca Bartolomeu Anania, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a debutat în genul dramatic la vârsta de 16 ani, cu scenariul radiofonic „Jocul fulgilor“, prezentat la postul de radio Bucureşti în 1938 – după adaptarea pentru scenă – şi reprezentat la Opera Română din Bucureşti, în februarie 1939. Pe 11 mai 1939, cu concursul binevoitor al lui Iorga, pe scena Teatrului Ligii culturale i s-a jucat piesa în versuri „La furcărie“. În martie 1940, poemul dramatic „Dochia“ a văzut luminile rampei pe scena Teatrului Naţional Studio.
