Cândva cea mai mare fabrică de sticlă din Oltenia, cu exporturi în SUA, Canada, Japonia, Franţa sau Germania, SC STAR GLASS Târgu Jiu este în prezent doar o amintire a ceea ce a reprezentat în industria românească de profil. Porţile fabricii de sticlă din capitala Gorjului stau ferecate, iar sute de sticlari au plecat la muncă în străinătate.
Un banner de culoare roşie anunţă încă de la intrarea în sediul SC STAR GLASS Târgu Jiu, fosta fabrică de sticlă, că unitatea este de vânzare. Anunţul e atârnat de porţile ferecate de mai multe luni, perioadă în care lichidatorul, firma Titanic Sprl, încearcă să scape de clădirile şi terenul aferent societăţii situate la marginea oraşului. Nimeni nu este interesat să cumpere măcar o parte din ceea ce a reprezentat cândva fruntea industriei de profil din întreaga Oltenie. Din aproape o mie de muncitori, în vremurile bune, când întreaga producţie mergea la export, pe pieţele occidentale, unde concurenţa era acerbă, în prezent a mai rămas un paznic, care se asigură că amatorii de fier vechi nu sar gardul în căutare de marfă. Peisajul este descumpănitor: clădiri dezafectate, ierburi care se văd prin gard, literele ce compun numele firmei STAR GLASS, amplasate pe clădirea de la intrare, au lăsat dungi de rugină, care a pătruns adânc în tencuiala cândva albă. Şi albul a devenit cenuşiu, iar prin geamurile sparte ale atelierelor nu mai răzbate forfota celor care, dintr-o suflare, transformau, cândva, nisipul în sticlă curată.
Exportau pe trei continente
Povestea fostei fabrici de sticlă din Târgu Jiu începe, ambiţios, în anul 1975 şi se termină, trist, anul trecut, la fel ca şi soarta câtorva sute de muncitori rămaşi, care în ultimii ani au încercat prin greve sau aşa cum au putut să-şi salveze locurile de muncă. Nici unul dintre ei nu a crezut că fabrica unde şi-au lăsat 20-25 de ani din viaţă va rămâne la un moment dat pustie, iar de frumuseţea obiectelor din sticlă şi de meşteşugul sticlarilor târgujieni nu se va mai auzi niciodată. Se mai vorbeşte doar, din când în când, despre ceea ce a fost cândva una dintre cele mai importante unităţi economice ale municipiului Târgu Jiu, în care activau aproape o mie de persoane şi de pe urma cărora trăiau alte câteva mii – familiile sticlarilor.
STAR GLASS SRL a fost înainte de 1989 şi până în anul 2003, aşa cum arată o monografie a judeţului Gorj, singura întreprindere de sticlărie din întreaga Oltenie. Produsele din sticlă albă sau cristal acopereau o gamă variată de cereri şi gusturi. Aproape că nu era an în care şefii fabricii să nu încheie contracte avantajoase, iar sticla de Târgu Jiu putea fi admirată şi cumpărată din magazine din Franţa, Germania, Austria, Statele Unite ale Americii, Canada sau Japonia.
Declinul…
Din mâinile meşterilor sticlari de la Târgu Jiu ieşeau obiecte realizate cu migală şi împodobite în cadrul Secţiei creaţie-gravură. Valoarea estetică a acestor creaţii a fost apreciată la numeroase expoziţii atât în ţară, cât şi în străinătate. Declinul fostei fabrici de sticlă a Gorjului şi a Olteniei a început cu puţin înainte de anul 2000, odată cu apariţia atelierelor mici de sticlărie, unde au fost angajaţi o parte din cei mai buni sticlari de la STAR GLASS. Pe lângă faptul că a început să existe şi concurenţă – e adevărat, nesemnificativă, în raport cu dimensiunile uneia dintre cele mai mari fabrici de profil din România -, STAR GLASS a fost nevoită să funcţioneze într-un mediu economic influenţat de la o perioadă la alta de diferenţele de curs valutar. Ca şi alţi agenţi economici care lucrau foarte mult pentru export şi aveau majoritatea contractelor în euro sau în dolari, societatea a avut mereu de pierdut în momentul în care leul se aprecia, în raport cu cele două valute.
Salariaţii au deţinut controlul
Privatizarea fabricii de sticlă prin metoda Mebo le-a dat salariaţilor posibilitatea să îşi decidă singuri soarta, deţinând cea mai mare parte din acţiuni şi având posibilitatea de a-şi impune punctul de vedere în faţa conducerii. După anul 2003, o parte din angajaţi au început să îşi vândă acţiunile, iar în 2007, investitori din Timiş, Bihor şi Oradea au preluat controlul la STAR GLASS. Noii acţionari au demarat o politică de restructurare a fabricii de sticlă, dublată de una de investiţii care se axa pe construirea unui nou cuptor de sticlă. În acelaşi timp, datoriile STAR GLASS la bugetul de stat ajunseseră la aproape trei milioane de lei şi nu existau resurse financiare pentru a fi plătite. Muncitorii au început să nu îşi mai primească lefurile cu lunile, iar disponibilizările de personal se făceau de la o sută de oameni în sus. O parte din salariaţi au ales să plece de bunăvoie, prevestind sfârşitul industriei sticlei la Târgu Jiu. Unii şi-au găsit alte locuri de muncă în oraş, iar alţii şi-au încercat norocul în străinătate, însă în alte meserii decât cele pe care fuseseră specializaţi şi lucraseră aproape o viaţă.
Falimentul…
Anul 2008 a adus, din nefericire, şi falimentul unuia dintre cei mai importanţi agenţi economici din judeţul Gorj. În ciuda experienţei de 34 de ani pe piaţa sticlei, STAR GLASS a intrat în lichidare judiciară şi, în cele din urmă, şi-a închis porţile, în ciuda speranţelor liderilor de sindicat, care mai credeau într-o minune şi în pornirea cuptorului nou în care se investise o sumă consistentă. Era aproape imposibil, în condiţiile în care numai factura la gaze care sosea pe adresa STAR GLASS depăşea lunar 100.000 de dolari. Nu s-a mai putut face nimic pentru redresarea economică şi, astfel, peste 200 de sticlari cu experienţă între 15 şi 20 de ani în meserie s-au văzut puşi în situaţia de a renunţa la ceea ce făcuseră atâta timp. Faptul că industria sticlei se află în colaps o arată şi încercarea temerară a lichidatorului Titanic Sprl de a vinde unitatea. De anul trecut şi până astăzi au avut loc 14 licitaţii, însă nici un investitor nu a fost suficient de hotărât încât să cumpere fabrica de sticlă din Târgu Jiu, ale cărei bunuri au fost evaluate la două milioane de euro, respectiv opt milioane de lei. Nici măcar o singură firmă nu s-a înscris la licitaţiile organizate până în prezent.
