Ziaristul şi criticul literar Monica Lovinescu s-a stins din viaţă duminică seară, la Paris, la vârsta de 85 de ani, în urma unei îndelungate suferinţe.
Fiica lui Eugen Lovinescu şi una dintre marile voci ale exilului cultural românesc din perioada comunistă a realizat emisiunile „Actualitatea culturală românească“ şi „Teze şi antiteze la Paris“, difuzate de postul Europa Liberă, acestea influenţând puternic viaţa culturală din ţară.
Ajunsă în 1947 la Paris, unde îşi efectua studiile cu o bursă a statului francez, a cerut azil politic în primele zile ale anului 1948. A colaborat cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă, în numeroase publicaţii: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de L’Est, Temoignages, La France Catholique etc. A semnat capitolul despre teatrul românesc în Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard).
A tradus câteva cărţi din limba română sub pseudonimele Monique Saint-Come şi Claude Pascal. A colaborat şi la revistele din limba română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 până în 1975, a ţinut emisiuni literare şi muzicale la Radioteleviziunea Franceză. Şi-a început colaborarea la Europa Liberă în 1962.
Monica Lovinescu a devenit, astfel, alături de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, bucurându-se de o enormă influenţă în mediile intelectuale din ţară.
Pe 18 noiembrie 1977, Monica Lovinescu a fost agresată de terorişti palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu şi transportată în comă la spital. După însănătoşire, şi-a reluat activitatea, înţeleasă, cu echilibru şi luciditate, ca o adevărată misiune.
După Revoluţia din 1989, Editura Humanitas i-a publicat studiile, jurnalul şi articolele citite la Europa Liberă. A venit în vizită în România o singură dată, în septembrie 1993.
