Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova prezinta astazi pentru melomani, incepând cu ora 19.00, doua opere: „Cavaleria rusticana“ – de Pietro Mascagni – si „Paiate“ (opera in doua acte si prolog de Ruggero Leoncavallo), ambele in regia artistica a lui Tamas Ferkay din Austria. Conducerea muzicala este semnata de Leonard Dumitriu, iar scenografia este realizata de Razvan Draganescu. Se anunta a fi o seara memorabila. Isi aduc aportul solisti, Corul si Orchestra liricului craiovean. Maestru de cor este acelasi talentat si tenace profesionist Pavel Sopov, iar concert-maestru, Dan Bozgan, una din pietrele pretioase ale orchestrei.
Spectacolul incepe cu opera intr-un act „Cavaleria rusticana“ si are o distributie deosebita: soprana Elena Marinova din Bulgaria joaca Santuzza, mezzosoprana Mihaela Popa – Lola, tenorul Stelian Negoescu – Turiddu, baritonul Gheorghe Mogosan (Cluj-Napoca) – Alfio si mezzosoprana Daniela Iliuta – Lucia.
Dupa o scurta pauza, spectacolul continua cu opera „Paiate“, având o distributie de concurenta ca valoare, insa si una de complementaritate spirituala: Canio va fi interpretat de tenorul Nicolae Busuioc din Chisinau, Nedda – soprana Anastastia Buruian (Cluj-Napoca), Tonio – baritonul Karoly Bancsov (Cluj-Napoca), Peppe – tenorul Alexandru Petrescu (Brasov) si Silvio – Gheorghe Mogosan.
Drama siciliana
Intr-o zi de sarbatoare a anului 1880, intr-un sat din Sicilia, in piata din fata bisericii se aduna satenii, plini de voie buna si veselie. Dupa plecarea lor apare Santuzza, in cautarea lui Turiddu, logodnicul ei, care a parasit-o de dragul Lolei, sotia carutasului Alfio. La spusele batrânei Lucia, mama lui Turiddu, ca fiul ei e plecat in satul vecin, Santuzza ii destainuie ca el a fost zarit in sat, la poarta frumoasei Lola.
Din departare se aud pocnituri de bici, care vestesc intoarcerea carutasilor. Printre ei e si Alfio, care-si exprima bucuria la gândul revederii sotiei sale.
Dupa trecerea multimii care se indreapta spre biserica, Santuzza ramasa singura cu batrâna Lucia, ii marturiseste acesteia povestea trista a dragostei ei cu Turiddu. Mâhnita de cele auzite, mama Lucia intra in biserica, in timp ce Santuzza ramâne in asteptarea lui Turiddu.
La sosirea acestuia, Santuzza incearca sa-l induplece, insa Turiddu nu da ascultare vorbelor sale. Cântecul vesel, fredonat de Lola, care se apropie, atrage atentia lui Turiddu. Trecând peste rugamintile Santuzzei, Turiddu o respinge cu brutalitate, intrând apoi in biserica, pe urmele Lolei. In culmea disperarii, Santuzza il blestema pe Turiddu.
Zarindu-l pe Alfio, Santuzza il opreste si, orbita de gelozie, ii dezvaluie adevarul despre legatura sotiei sale cu Turiddu. Cuvintele Santuzzei stârnesc revolta lui Alfio, care jura sa razbune aceasta nelegiuire.
La iesirea multimii din biserica, Turiddu imbie pe Alfio cu un pahar cu vin, insa acesta refuza ostentativ, dând a intelege ca stie totul. Turiddu, recunoscându-si vina, accepta provocarea la lupta a lui Alfio, ceea ce, conform datinei locului, inseamna duelul cu cutitele.
Presimtind ca va muri rapus de cutitul lui Alfio, Turiddu isi ia ramas bun de la mama sa, rugând-o sa aiba grija de Santuzza; el pleaca apoi in graba sa-si intâlneasca adversarul.
Dupa câteva clipe, un strigat strabate prin multime: Turiddu e mort. Lovitura de pumnal a lui Alfio a razbunat onoarea intinata.
Criticul muzical Vasile Iliut s-a tot intrebat, obsesiv si pe buna dreptate: „Ce poate fi mai elocvent decât preludiul operei si, mai ales, intermezzo-ul orchestral ce precede scena finala, de un efect coplesitor, ce vine sa intârzie deznodamântul brutal, imprevizibil, dar asteptat «cu sufletul la gura» de spectatorul meloman?“.
Dupa ce isi ucide sotia, criminalul anunta „sfârsitul comediei“
Ana Buga si Cristina Maria Sârbu, in cartea „4 secole de teatru muzical“, aparuta la Editura DU Style, in 1999, lasa cititorului sa inteleaga complementaritatea lirica dintre cele doua opere, de ce nu este bine ca ele sa se joace separat. Astfel, in opera „Paiate“, a carei muzica si libret apartin lui Ruggero Leoncavallo, actiunea se petrece tot intr-un sat italian. In prologul dramei, Tonio explica subiectul, amintind faptul ca intâmplarea este una inspirata din realitate. Prin urmare, in piata unui sat, o trupa de actori ambulanti din care fac parte Canio – directorul trupei (tenor), Nedda – sotia lui (soprana), Tonio – un saltimbanc diform (bariton) si tânarul Beppe (tenor), este intâmpinata cu bucurie de tarani. Este un fel de opera in opera, intrucât actorii pregatesc scena pentru spectacol, Tonio incearca sa se apropie de Nedda, pe care o iubeste, dar interventia violenta a lui Canio il alunga. Gelos si patimas acesta isi ameninta sotia cu moartea, daca il va insela. Ramasa singura, Nedda incearca sa se calmeze amintindu-si vremurile linistite ale copilariei. Tonio incearca din nou sa-i vorbeasca despre dragoste, dar tânara femeie il alunga. Ea este indragostita de Silvio (bariton), un taran din sat, care ii propune sa fuga impreuna. Tonio vede si aude discutia celor doi indragostiti. El ii dezvaluie totul lui Canio. Prevenit de Nedda, Silvio se ascunde. Chinuit de durere si de gelozie, Canio trebuie totusi sa se urce pe scena si sa ofere multimii comedia promisa. Zguduiti de amenintarea ce pluteste in aer, actorii incearca sa se stapâneasca, zâmbind tuturor de pe scena stralucitoare.
In fata privirilor nerabdatoare ale taranilor (de pe scena, fireste), cortina se ridica. Colombina, interpretata de Nedda, isi asteapta amantul, pe Arlechino, a carui voce se aude cântând o serenada din culise. Colombina intentioneaza sa-si paraseasca sotul, pe Paiata – rol jucat de Canio – pentru acest vesel Arlechino. Asemanarea faptelor de pe o scena cu cele pe care tocmai le traieste sporeste disperarea lui Canio. In fata publicului care deja nu mai râde, uitând unde se afla, el ii cere Neddei numele amantului, amenintând-o cu moartea. Silvio, aflat printre spectatori, incearca sa-si ajute iubita, dar este prea târziu. Canio si-a ucis sotia. La rândul sau, Silvio cade si el strapuns de cutitul sotului inselat. Adresându-se spectatorilor, Paiata anunta „sfârsitul comediei“!
