Mihai Diaconescu este un tânăr talentat, remarcat de oameni de seamă ai muzicii clasice internaţionale, luat sub aripa maestrului Walter Krafft. A ajuns chiar şi pe scena Filarmonicii din Viena. A reuşit, prin muzică, să-şi facă o carieră, iar în viitor va fi un nume de care cu siguranţă vom mai auzi, indiferent dacă va decide să rămână în România sau să plece în străinătate.
Avea doar patru ani şi jumătate când în preajma Crăciunului şi-a manifestat dorinţa de a primi de la Moş nu o maşină sau o jucărie oarecare, cum am fi tentaţi să credem, ci o vioară. Mama nu a fost însă de acord să-i împlinească dorinţa, oferindu-i în schimb posibilitatea de a se înscrie la un profesor de muzică, la Palatul Copiilor din Craiova. A renunţat la ideea de a cânta la vioară şi a ales pianul sub coordonarea profesoarei care îi călăuzeşte de atunci paşii, Mariana Ilie.
A încântat publicul pe scene din Italia, Germania, Austria
Din clasa întâi au început primele concursuri, dar şi primele premii la competiţiile muzicale. În clasa a V-a a participat la primul concurs internaţional, organizat în Italia. Făcându-se remarcat de maeştri ai muzicii clasice naţionale şi internaţionale prin tuşeul cald, anvergura şi supleţea interpretării, prin arcuirea expresivă şi clară a frazei, deşi un copil, Mihai Diaconescu a devenit unul dintre talentele tinere preferate în ţară şi străinătate. A avut şansa să fie remarcat şi de celebrul pianist Walter Krafft, profesor la Conservatorul din München. Recomandat de maestrul Krafft pentru măiestria pianistică de care dă dovadă, Mihai a fost introdus în „lumea bună“ a muzicii, ajungând astfel să concerteze pe scene ale Filarmonicilor din Italia, Germania, Austria. „Doi ani la rând, am avut recitaluri la Veneţia. Am avut şansa ca eu şi colega mea de la Liceul de Artă «Marin Sorescu», Adela Liculescu, să fim aleşi din Craiova de maestrul Krafft şi recomandaţi pe scene ale lumii la care ne permiteam doar să visăm că vom ajunge într-o zi. Studiez patru-cinci ore zilnic, iar «meseria» de pianist presupune activitate intelectuală. Permanent trebuie să asimilezi, să gândeşti, să ieşi în lume. Muzica mă reprezintă. Este mai mult decât o pasiune. Cariera de muzician trebuie îmbinată cu viaţa, trebuie să călătoreşti, să citeşti foarte mult, să cunoşti oameni, să fii un om complet şi complex. Orice concurs înseamnă consum intelectual, emoţii, studiu, renunţări la lucrurile specifice vârstei“, a spus Mihai Diaconescu. A avut până în prezent peste 25 de concerte, a cântat la ambasade ale României în străinătate, a cântat alături de orchestra Filarmonicii din Craiova, a fost invitatul special al Institutului Cultural în diverse oraşe ale lumii. Pianistul Mihai Diaconescu se numără printre laureaţi ai festivalurilor de la Viena, München, Portofino, Merano etc. Privindu-l pe Mihai, poţi înţelege că muzica transformă vieţi, concepţii şi chiar filozofii de viaţă. Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia a organizat în 2006 „Zilele Carl Filtsch“, iar protagonistul ediţiei ales în urma unei riguroase selecţii de Münchener Musikseminar a fost pianistul Mihai Diaconescu. A fost chiar supranumit al treilea specialist în lume în interpretarea creaţiei lui Filtsch, după Leonhard Westermayr şi Boldizsár Csiky.
Sergiu Celibidache, modelul său
Preferatul, dar totodată şi modelul lui Mihai Diaconescu este Sergiu Celibidache, unul dintre cei mai valoroşi dirijori ai tuturor timpurilor, rafinat specialist al muzicii impresioniste franceze. „Maestrul Celibidache este un model pentru mine, deşi, din păcate, nu a lăsat în urma sa prea multe înregistrări. A studiat muzica, filozofia şi matematica la Bucureşti, iar la 23 de ani a plecat să studieze compoziţia la Academia de Muzică din Berlin (Hochschule fur Musik). Este unul dintre cei mai înţelepţi oameni ai muzicii şi un dirijor de excepţie“, a adăugat Mihai. Ca orice adolescent, el are foarte mulţi prieteni, mărturisind de altfel că muzicienii, în general, „sunt speciali, oameni plăcuţi de cei din jur“. Misiunea lui Mihai în această viaţă este să schimbe lumea prin muzica pe care o revarsă în sălile de concerte sau chiar în sala Liceului de Artă „Marin Sorescu“, să înalţe suflete, să schimbe sentimente sau stări… Este pasionat de schi şi ciclism, dar face faţă şi disciplinelor şcolare. Nu este încă hotărât să plece din ţară sau să rămână, însă, dacă ar fi să aleagă, l-ar încânta Londra. De un lucru însă este sigur, indiferent de domiciliu, se vede cântând. „Un om chiar dacă îşi duce existenţa modest, venind în sala de concerte şi ascultând, de ce nu, acordurile unui pian îşi poate încânta sufletul şi poate uita de problemele cotidiene. Însă cei care aleg muzica nu trebuie să uite nici o clipă că în această meserie trebuie să primeze pasiunea pentru ceea ce faci, să nu te gândeşti la bani…“, a mai spus Mihai Diaconescu.
