Deşi au trecut peste 60 de ani de la predarea Japoniei, fantomele celui de-al Doilea Război Mondial nu se lasă convinse să dispară definitiv.
La mai mult de 60 de ani de la predarea Japoniei, planeta se pregăteşte să înfrunte din nou fantomele celui de-al Doilea Război Mondial: peste 8.000 de nave militare şi civile scufundate în timpul conflictului ar putea în curând să elibereze în mare conţinutul rezervoarelor lor. Iar acesta ar putea deveni un dezastru ecologic de proporţii uriaşe, despre care încă nu vorbeşte nimeni, dar în privinţa căruia au început să fie lansate primele semnale de alarmă.
Pe fundul oceanelor există o bombă ecologică veche de 60 de ani, gata să explodeze şi să provoace o catastrofă, care ar face chiar şi un dezastru precum Deep Water Horizon să pară ceva minor: este vorba de rezervoarele pline de carburant ale celor peste 8.000 de nave scufundate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în mările din toată lumea. Iar dintre acestea, peste 1.500 sunt vase petroliere. Semnalul de alarmă a fost lansat de Trevor Gilbert, reprezentant al Australian Maritime Safety Authority, şi de Dagmar Etkin, reprezentant al Enviromental Research Consulting din New York, care împreună cu un grup de colegi au realizat prima bază de date din lume cu naufragiile belice posibil periculoase.
Catastrofe ecologice postbelice
La aproape 70 de ani de la naufragiu, apa sărată a contribuit la corodarea tablei navelor, iar rezervoarele au început să aibă scurgeri. „Există dovezi că multe nave scufundate în largul Statelor Unite sunt pe punctul să elimine în ape carburanţi, lubrifianţi şi substanţe periculoase de orice tip“, a atras atenţia Etkins. „Să nu facem nimic este o posibilitate, însă este o situaţie disperată“, este de părere, la rândul său, Ian MacLeod, de la Australian Maritime Museum, care deja a lucrat la multe dintre relicvele navelor. „În următorii cinci-zece ani trebuie să ne aşteptăm la o creştere consistentă a scurgerilor de carburanţi de la relicvele navelor de război, care va dura până cel puţin la jumătatea secolului următor“, a mai spus specialistul. Însă, cât combustibil se află în adâncuri? „Este foarte dificil de calculat cu exactitate, pentru că multe nave au pierdut mare parte în timpul scufundării, din cauza daunelor structurale“, sunt de părere autorii studiului. Etkins şi Trevor estimează însă că rezervoarele acestor relicve păstrează încă între 2,5 şi 20 de milioane de tone de substanţe periculoase. Chiar şi în cel mai fericit caz, vorbim de o cantitate de produse derivate din petrol de două ori mai mare decât cea deversată în urma scufundării platformei petroliere Deep Water Horizon şi de zece ori mai mare decât cantitatea de petrol deversată în urma naufragiului vasului Exxon Valdez.
Efectele coroziunii
În cazul unei furtuni marine în zona respectivă, coroziunea provocată de apa sărată ar putea transforma nişte relicve în adevărate arme chimice. Astfel de fenomene deja s-au întâmplat şi, cu siguranţă, se vor mai întâmpla. În 2001, vasul petrolier militar US Mississinewa, scufundat între insulele din Mirconesia, pe 20 noiembrie 1944, cu peste 20.000 de tone de petrol şi carburant aeronautic, a început să reverse în ape conţinutul cisternelor sale. După 57 de ani de linişte, un taifun a deplasat relicva câţiva metri. A fost suficient pentru a deteriora tabla, iar conţinutul său s-a revărsat pe plajele imaculate din apropiere. În opinia specialiştilor, marea „mănâncă“ un milimetru de tablă la fiecare zece ani, însă generalizarea este imposibilă: fiecare relicvă are propria poveste.
