Guvernul a aprobat, în şedinţa de astăzi, prima strategie care vizează toţi copiii români, aflaţi pe teritoriul României sau în străinătate, precum şi copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României, copiii refugiaţi şi copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României în situaţii de urgenţă.
Este vorba despre Strategia Naţională în domeniul protecţiei drepturilor copilului 2008-2013. Implementarea acestei Strategii va asigura creşterea calităţii vieţii copilului, întrucât toate serviciile pentru copii vor respecta standarde minime prevăzute prin reglementări legale şi vor fi verificate periodic printr-un sistem competent, coerent şi unitar.
Strategia reglementează aspecte care ţin de drepturile copiilor în general, dar şi de egalizarea şanselor pentru realizarea acestor drepturi pentru grupuri vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie sporită:
Ø Copiii aflaţi la risc de separare de părinţi. Din acest grup fac parte şi copiii din familii aflate în situaţii de criză, ca urmare a unor calamităţi naturale, a lipsei unei locuinţe sau a pierderii veniturilor.
Ø Copiii separaţi de părinţi. Pentru copiii aflaţi în plasament la o persoană sau familie, la asistent maternal sau într-un serviciu rezidenţial, planul individualizat de protecţie trebuie să aibă drept finalitate o soluţie cu caracter permanent: reintegrarea în familie, adopţia naţională sau integrarea socio-profesională. Copii separaţi de părinţi sunt consideraţi şi cei ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.
Ø Copiii părăsiţi în unităţi sanitare. Pentru aceştia trebuie să se dispună plasamentul în regim de urgenţă în termen de 6 zile de la constatarea părăsirii acestuia, dacă starea de sănătate o permite.
Ø Tinerii beneficiari ai unei măsuri de protecţie. Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere de protecţie socială, pe o perioadă de până la 2 ani, în scopul facilitării integrării sale sociale.
Ø Copiii abuzaţi, neglijaţi sau supuşi exploatării. În această categorie sunt incluşi şi copiii traficaţi, exploataţi prin muncă, exploataţi sexual în scopuri comerciale, copiii expuşi migraţiei ilegale, copiii neacompaniaţi aflaţi pe teritoriul altor state, copiii repatriaţi, copiii refugiaţi. Copiii străzii sunt incluşi, de asemenea, în această categorie.
Ø Copiii delincvenţi. Din acest grup fac parte atât copiii care au săvârşit o faptă penală, dar nu răspund penal, cât şi cei care răspund penal.
Ø Copiii cu dizabilităţi, infectaţi HIV sau bolnavi SIDA şi boli cronice grave.
Ø Copiii cu tulburări de comportament. Pentru aceşti copii există riscul de a fi separaţi de familie şi, uneori, de a fi integraţi în învăţământul special din cauza lipsei de servicii adecvate în toate cele trei sisteme cu care aceştia interferează, respectiv sănătate, educaţie şi protecţia copilului.
Ø Copiii aparţinând minorităţilor etnice.
Strategia se adresează şi părinţilor, atât în calitate de beneficiari direcţi ai serviciilor sociale, alături de copii, cât şi în vederea responsalizării lor în creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii. Totodată, Strategia are în vedere profesioniştii care interacţionează cu copiii, precum şi comunitatea locală.
Potrivit actului normativ, coordonarea implementării Strategiei, precum şi monitorizarea implementării acesteia, revin Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. De asemenea, Strategia se va aplica prin coordonarea eforturilor instituţiilor responsabile şi a persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului. Este vorba atât despre autorităţile administraţiei publice locale: Consiliul Local, Serviciile publice de asistenţă socială, Comisia pentru Protecţia Copilului, preşedintele Consiliului Judeţean, secretarul general al judeţului sau al sectorului municipiului Bucureşti, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, primarul, cât şi de instituţii ale administraţiei publice centrale de specialitate: Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţia Generală Incluziune şi Asistenţă Socială, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei, Autoritatea Naţională pentru Egalitatea de Şanse, Autoritatea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţia Muncii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii Publice, Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru relaţii interetnice, Agenţia Naţională pentru Rromi, Oficiul Român pentru Adopţii, Autoritatea Naţională pentru Tineret, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor.
Principalii parteneri în implementarea Strategiei sunt reprezentanţii societăţii civile, prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, universităţi şi alte instituţii de învăţământ, institute de cercetare. Unii din partenerii importanţi din domeniul protecţiei copilului sunt Biserica Ortodoxă Română şi cultele religioase recunoscute de lege.
Evaluarea implementării Strategiei se va realiza în mod periodic, anual şi la încheierea perioadelor de implementare ale planurilor operaţionale. Monitorizarea se va realiza în mod sistematic de către persoane desemnate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
