Cercetători în miniatură

Încă de la vârsta preşcolară, copiii sunt capabili să realizeze analize statistice, să facă experimente, să îşi observe şi să îşi asculte tovarăşii de viaţă, exact ca nişte minicercetători, relatează yahoo.notizie.it. Potrivit unui studiu dat publicităţii de revista Science, încă de la o vârstă fragedă, copiii gândesc şi cunosc lumea care îi înconjoară urmând aceeaşi logică utilizată de oamenii de ştiinţă. Cel puţin aceasta este concluzia la care a ajuns Alison Gopnik, psiholog la Univeristy of California din Berkeley, care a analizat toate studiile realizate în ultimii ani cu privire la dezvoltarea gândirii la copii. Până în urmă cu aproximativ zece ani, ideea conform căreia un copil de doi ani ar putea gândi ca un om de ştiinţă părea de-a dreptul absurdă. De altfel, psihologul Jean Piaget definea gândirea copiilor de vârstă preşcolară ca fiind ilogică şi iraţională. Cu toate acestea, studiile realizate ulterior au demonstrat că, în ciuda vârstei lor, micuţii sunt capabili să reprezinte lumea care îi înconjoară, să elaboreze teorii intuitive, să facă previziuni şi deducţii care îi aduc la o formă de învăţare similară celei aplicate în cazul oamenilor de ştiinţă. În opinia lui Gopnik, metodele de gândire ale copiilor ar putea fi descrise ca fiind modele probabilistice. În unul dintre studiile analizate de Gopnik, de exemplu, un cercetător a realizat, în faţa unui preşcolar de patru ani, cinci secvenţe diferite, alcătuite din câte trei acţiuni. Secvenţele fie activau o jucărie, fie eşuau să facă acest lucru.  Când copiii au primit jucăria, ei au întreprins numai acţiunile necesare pentru a o activa, fiind capabili să elimine, prin observaţie, acţiunile inutile. Alte studii au demonstrat că atunci când copiii sunt pur şi simplu învăţaţi, ei nu mai explorează şi nu mai testează mai multe ipoteze. Un alt studiu a presupus ca un cercetător să ţină în braţe o jucărie care avea patru tuburi, fiecare fiind responsabil cu câte o acţiune diferită. De exemplu, unul dintre tuburi lumina jucăria, în timp ce altul emitea un sunet ascuţit atunci când era acţionat.
Atunci când cercetătorul s-a prefăcut că a atins din greşeală tubul care emitea sunetul ciudat şi apoi a plecat din încăpere lăsând jucăria, fiecare copil a fost curios să cunoască jucăria şi a activat, pe rând, toate cele patru braţe. În schimb, atunci când cercetătorul a activat intenţionat jucăria şi apoi i-a întins-o copilului, acesta doar a repetat gestul, fără a mai explora şi restul trăsăturilor ei. De asemenea, se credea că micuţii nu sunt numai iraţionali, ci şi egoişti şi imorali. Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. Chiar şi la vârsta de doi ani, un copil poate deosebi reguli morale („Să nu baţi alţi copii!“) de simple indicaţii („Nu intra în casă cu pantofii murdari!“), o interdicţie absolută de una relativă. De asemenea, Gopnik constată că pruncii sunt empatici în mod natural la puţină vreme după naştere şi au tendinţe altruiste începând cu vârsta de un an.