Prieten al Ştiinţei, inegalabilul scriitor, trecut marţi în nefiinţă, a fost aproape de Craiova Maxima, susţinând-o „live“ în două celebre meciuri ale oltenilor din 1983, cu Kaiserslautern, din Germania, şi cu Benfica, returul semifinalei UEFA de pe „Central“
Maestrul metaforei româneşti, Fănuş Neagu, a scris cronică sportivă, cu precădere despre fotbal, Universitatea Craiova fiind una dintre echipele îndrăgite de marele scriitor. După ce Universitatea a eliminat, în turul III al Cupei UEFA, ediţia 1982-1983, pe Bordeaux-ul lui Tigana, Tresor şi Giresse, Fănuş Neagu a scris o cronică intitulată (citez din memorie): „Zaibărul oltenesc a învins Bordeaux-ul!“. În acel sezon fast al oltenilor din Cupa UEFA, Fănuş Neagu a însoţit Universitatea la meciul tur din sferturile competiţiei, cu 1. FC Kaiserslautern, din Germania, din 2 martie 1983.
„La Kaiserslautern ori cucerim Europa, ori ne întoarcem în Balcani“
Înainte de plecarea în Germania, scriitorul a prefaţat pentru unicul cotidian din Craiova, fostul Înainte, partida cu „dracii roşii“: „Este un meci extraordinar de greu, dar şi teribil de frumos. Mi se pare că frumuseţea aparţine dificultăţii, cum ar spune profesorul universitar Marian Popa, prezent acum lângă mine. La Kaiserslautern ori cucerim Europa, ori ne întoarcem în Balcani! Nu avem decât şansa victoriei şi ghinionul unui meci egal. Suntem prea periculoşi şi ingenioşi ca să ştim să pierdem la un gol diferenţă (la Kaiserslautern, Universitatea a pierdut cu 3-2, după ce în minutul 51 era 3-0 pentru echipa lui Briegel şi Nilsson – n.r.). Acum o lună, când eram în RFG, Netzer (fost mare fotbalist) şi Briegel mi-au spus: «Dacă ne prindeţi într-o zi proastă, ne daţi patru goluri, iar dacă noi vă prindem într-o zi proastă la Craiova, vă dăm cinci!» (La Craiova, Universitatea – Kaiserslautern 1-0, 16 martie 1983 – n.r.). Meciul ne costă atât de mulţi bani, încât vrem să-l câştigăm cu orice preţ. Pe noi ne costă intrarea în Europa şi furtuna ieşirii în lume!, le-am răspuns. Se bucurau ca nişte copii că nu joacă Balaci. Şi tot de la ei am aflat că zece jucători de la Craiova au cartonaşe galbene.
Aşa că, dacă ne lăsăm împinşi să vedem… roşu înaintea ochilor, vom juca în cinci oameni în retur! Sunt ferm convins eu, personal, că nu îi vom lăsa pe vest-germani să ne împingă în tragedie. O tragedie începe bine şi se sfârşeşte prost, ori o comedie începe prost şi se termină bine. Noi suntem un popor vesel şi cu aşa români vom câştiga veselia şi hohotul de râs frumos ori senin. Aşteptaţi-mă miercuri (2 martie 1983 – n.r.) la televizor. Dacă e bine, iau cuvântul. Dacă e rău, iau poziţia mutului! Dar voi lua cuvântul! Ura!“(fragment din interviul acordat subsemnatului în martie 1983).
Deplasarea oltenilor cu avionul de la Otopeni până la Saarbrücken, acolo unde a aterizat delegaţia Craiovei înaintea partidei cu Kaiserslautern, a fost mai plăcută datorită prezenţei lui Fănuş Neagu. „Vocea de «tenor» a scriitorului Fănuş Neagu mai înviorează atmosfera“, avea să consemneze, peste ani, ziaristul Mircea Canţăr în cartea „Campioana unei mari iubiri“.
„Dacă înaintaşii lui Benfica scapă spre poarta lui Lung, eu închid ochii!“
Eliminând echipa lui Briegel, Universitatea s-a calificat atunci în semifinalele Cupei UEFA, adversar fiind Benfica. Meciul tur, din Portugalia, s-a terminat la egalitate, 0-0. Rugat să comenteze acest rezultat, Fănuş Neagu mi-a declarat: „Mi se pare de-a dreptul fantastic şi peste aşteptările tuturor suporterilor Universităţii Craiova. Eu cunosc puterea echipei Benfica de aproape două decenii şi vreau să spun că pe malul Atlanticului, unde este situat Stadionul «Luz», puţine echipe se pot mândri că au scos un asemenea rezultat. Acolo, de altminteri ca şi la Craiova, publicul este la fel de pătimaş. Înţeleg prin aceasta un public frumos, care îşi susţine echipa sa tot timpul. Aşa se întâmplă şi la Craiova, aşa se întâmplă şi la «case» mult mai mari“. Vorbind despre returul de la Craiova, Fănuş a spus, printre altele: „Balaci şi colegii săi sunt mai puternici. La Craiova, dacă nu sunt eu prea visător, Benfica va veni şi ea să atace (…) Dar ei, spre deosebire de noi, au o apărare mult mai fragilă, mult mai uşor de trecut. Trebuie să ne ferim de a rămâne şi fundaşii noştri unul la unul cu înaintaşii lor, pentru că şi ei, ca şi noi, sunt ceea ce numesc «mingicari»; şi «om la om» sunt gata oricând să dea gol, să scape spre poarta lui Lung, şi, dacă scapă, eu închid ochii!“. La 1-0 pentru Craiova, Filipovici a scăpat spre poarta lui Lung şi a marcat, meciul terminându-se cu acest scor, 1-1.
Fănuş Neagu, confundat pe „Central“ cu Eugen Barbu!
La partida retur cu Benfica, Fănuş Neagu a venit pe 19 aprilie 1983 la Craiova, însoţit de un prieten din Brăila, iar în acea seară de marţi l-am însoţit la hotelul „Parc“, unde era cazată echipa Universităţii, apoi la hotelul „Jiul“, la protocolul organizat de oficialii Universităţii pentru presa din Bucureşti (Adrian Păunescu, Ovidiu Ioaniţoaia, Ion Bocioacă ş.a). La „cantonamentul“ echipei din hotelul „Parc“, Fănuş s-a întreţinut cu câţiva dintre elevii lui Tică Oţet, a glumit cu Balaci ş.a.m.d. A doua zi, 20 aprilie 1983, a fost în tribuna „Centralului“ să susţină formaţia oltenilor şi a plecat mâhnit din Craiova, Universitatea terminând la egalitate, 1-1, returul cu Benfica, în finala Cupei UEFA 1983 calificându-se lusitanii datorită golului marcat în deplasare de Filipovici.
Peste vreo doi ani, în 1985, Fănuş Neagu a scris în volumul „A doua carte cu prieteni“ că la acel meci cu Benfica de la Craiova ar fi fost confundat cu Eugen Barbu! Acesta nu a fost la meci. „Jumătate din lume mă confundă cu Ion Băieşu, iar ce rămâne, cu Eugen Barbu. La Craiova, la meciul Universităţii cu Benfica, patru inşi au sărit cu cuţitele să mă taie că l-am jignit pe Cămătaru. Norocul meu că le-a strigat unul de pe gard: mă, nenorociţilor, nu-i Eugen Barbu, e Fănuş Neagu, sărutaţi-l pe gură“.
„Maxima nu se va repeta în veci de veci
şi rânduri de vieţi“
În februarie 2005, inegalabilul scriitor, aflat în Salonul „Fănuş Neagu“ de la hotelul „Jiul“ din Craiova (înfiinţat de prietenul lui Fănuş, Pompiliu Şelea, în 2001 – n.r.) a afirmat pentru prefaţa cărţii „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“ că performanţele celebrei echipe a oltenilor din anii ‘80 nu se vor mai reedita. „Craiova Maxima nu se va mai repeta în veci de veci şi rânduri de vieţi, cum ar spune Eminescu. Acei fotbalişti erau aşa de mari, aşa de frumoşi şi aşa de talentaţi, încât geniul lor fotbalistic nu s-a mai întrupat, încă, atât de desăvârşit în nici unul dintre urmaşii lor. Şi astăzi când scriu rânduri chiar în Craiova lui Balaci (27 februarie 2005 – n.r.), ninge frumos afară, ninge peste întreaga câmpie doljeană, ninge peste povestea Dunării, peste poveştile copilăriei noastre şi peste povestea frumoasă a Universităţii. Nu se va mai repeta Craiova Maxima pentru că poveştile, cele frumoase, se trăiesc în copilărie. Ceea ce a fost copilăria Ştiinţei ţine de Craiova Maxima. Ce se întâmplă astăzi ţine loc de Universitatea sau Ştiinţa şi care nu are atâta talent ca acea imensă şi formidabilă echipă supranumită Craiova Maxima. De altminteri, nu e vina copiilor de azi, ci a copiilor de demult, care erau uriaşi, care erau foarte bravi“.
„Nici să mă tai nu pot vorbi!“
În dimineaţa zilei de 4 aprilie, cu o zi înainte de ziua de naştere a lui Fănuş Neagu, l-am sunat pe maestru pentru a-i lua un interviu despre Universitatea. M-a refuzat, zicându-mi cam aşa: „Nu pot, nu mă interesează… Nici să mă tai nu pot vorbi acum despre Universitatea…Ce face Tilihoi, de ce n-a mai apărut cartea aceea cu prefaţa mea? Ce face Solomon, un om de toată isprava?“. În vara anului trecut, Fănuş Neagu a scris prefaţa cărţii lui Tilihoi, „Cronicar în vremuri tulburi“, volum apărut în 15 aprilie anul acesta.
