Transferat în primăvară la Gloria Bistriţa, olteanul Mădălin Ciucă este convins că Ştiinţa poate fi surpriza plăcută a acestui sezon.
– Cum merge treaba la Gloria Bistriţa?
– Acum bine, dar au fost şi momente mai grele. În primele şase etape, nu am jucat. Am fost nepregătit, pentru că veneam după o perioadă în care nu evoluasem la Craiova. Mi-a fost greu să mă acomodez, pentru că eu sunt o fire mai puţin comunicativă, nu aveam prieteni acolo, nu ştiam pe nimeni, doar pe Baronul (Velcovici – n.r.), cu care venisem de la Craiova. Am avut noroc că prietena mea a mers cu mine la Bistriţa. Acest lucru m-a ajutat mult. Acum sunt bine, m-am integrat. Am jucat meci de meci în ultimele 12 etape, iar evoluţia mea cred că a mulţumit lumea de vreme ce am fost chemat şi la trialul lotului naţional de domnul Victor Piţurcă.
– Cu ce impresii ai rămas de la acest trial?
– Orice jucător visează să ajungă la echipa naţională. Pentru mine este a doua oară când ajung la lot. După trial, nea Piţi a vorbit cu noi şi ne-a spus tuturor celor care eram acolo să ne pregătim pentru că oricând poate apela la noi. Totul depinde de forma noastră în campionat. Oricum, atmosfera de la echipa naţională este deosebită. Mă refer la condiţii, la perspective şi la motivaţia care o ai atunci când joci în tricoul naţionalei.
Suporterii olteni să fie alături de echipă
– Craiova este pe locul şase, la mică distanţă de podium. Ce zici de această situaţie?
– Mă bucur, pentru că eu am crescut cu Universitatea în inimă şi acest lucru nu se poate trece cu vederea. Recunosc, am fost puţin sceptic la începutul campionatului şi nu credeam că aceşti copii promovaţi de la echipa a doua vor reuşi să se impună într-o perioadă scurtă. Bravo lor! Le urez să o ţină tot aşa şi să aducă multe bucurii suporterilor craioveni?
– Ai un mesaj pentru fanii din Bănie?
– Să fie alături de echipă! Trebuie să recunosc, suporteri ca la Craiova nu există în prea multe oraşe din ţară. Le simt lipsa, pentru că la Bistriţa sunt prea puţini suporteri ai Gloriei. Mulţi ţin cu alte echipe, iar atunci când ieşi pe stradă, nu te cunoaşte nimeni, nu te felicită nimeni când baţi, dar nici nu te trage nimeni de mânecă atunci când pierzi.
– O situaţie opusă faţă de ceea ce se întâmplă la Craiova…
– Exact. Am venit câteva zile la Craiova şi oamenii m-au oprit pe stradă. Am discutat despre fotbal, despre Craiova, despre cum îmi merge la Bistriţa. Craiovenii mănâncă fotbal pe pâine. Şi au şi motive. Echipa este acum pe val, are rezultate şi oamenii o să vină tot mai mulţi la stadion.
– Ce spuneau foştii tăi colegi la trial despre turul de campionat?
– Erau fericiţi. I-am simţit mult mai optimişti, mult mai stăpâni pe situaţie. Vorbeam cu Dănănae, care mi-a spus că înainte intrau pe teren şi le era frică, iar la anumite meciuri se gândeau ce bine ar fi să obţină măcar un egal. Acum mi-a zis: „Nu contează că jucăm cu Steaua, Dinamo sau cu o echipă mai slab cotată. Intrăm pe teren să învingem“. Cu această mentalitate, Universitatea poate obţine rezultate frumoase.
– Cum te înţelegi cu Jean Pădureanu, cu antrenorul Sabău?
– Bine. Nea Jean nu a venit decât o dată la noi, după primele etape, când noi nu prea jucam şi rezultatele lipseau. Ne-a mobilizat puţin, dar calm, fără să ne certe. În rest, e treaba domnului Sabău, care, pe lângă antrenor, e şi manager la echipă. El rezolvă majoritatea problemelor din club.
– Înţeleg că este ceva diferit faţă de ce era la Universitatea?
– Da. La Craiova, pe nea Adi (Adrian Mititelu – n.r.) îl vedeam aproape zilnic. Venea la antrenamente, în cantonament, vorbea mereu cu noi. La antrenament este ca la meci. Cu Ovidiu Sabău nu zâmbeşte şi nu râde nimeni. La Craiova glumeam mai mult, chiar dacă ne antrenam serios.
Contre cu Napoli
– Nicolo Napoli caută un fundaş central pentru a-l aduce la Ştiinţa…
– Treaba lui, să caute, oricum nu mă caută pe mine! De fapt, Napoli a fost cel care a grăbit plecarea mea de la Universitatea. După acel meci de tristă amintire pentru mine, de la Galaţi, când am pierdut în ultimele minute (Oţelul – „U“ Craiova 2-1, toamna anului 2007 – n.r.) s-a cam rupt totul. El nu m-a mai băgat pentru că greşisem, eu m-am supărat, au mai fost şi discuţii legate de bani şi aşa s-a produs ruptura. Aşa a fost să fie. Nu trebuie să mai răscolim trecutul. Important este ce va fi de acum înainte. Vreau să îmi duc la bun sfârşit contractul cu Gloria Bistriţa şi apoi să-mi găsesc o echipă în străinătate, unde să mai evoluez câţiva ani.
– Ce faci de Sărbători?
– Câteva zile pe la munte şi, în rest, pe acasă. Mai merg la o mişcare, apoi din nou la treabă. Returul va fi foarte greu, de aceea toate echipele din Liga I vor da atenţie deosebită pregătirilor din această iarnă.
– Ce-ţi doreşti pentru 2009?
– Să fiu sănătos şi să joc bine la echipa mea de club. Apoi, în februarie, voi susţine examenul de licenţă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Iaşi, iar la vară mă însor.
