Fostul capitan al „Craiovei Maxima“ implineste mâine 56 de ani, in prezent fiind fara angajament in fotbal, urmând ca din vara sa antreneze, probabil, in Siria.
Este greu de inteles cum Ion Oblemenco, golgheterul României timp de patru editii de campionat, nu a jucat nici un minut intr-o partida oficiala in echipa nationala, cum tot asa este surprinzator faptul ca un jucator de clasa si longevitatea lui Costica Stefanescu nu a fost desemnat niciodata fotbalistul anului in România. Indiferent insa de clasamente, fostul capitan al „Craiovei Maxima“ si al echipei nationale este considerat intre primii fotbalisti ai tarii. El detine cele mai multe meciuri in prima liga din România, 490, cifra neatinsa inca de vreun alt jucator cu activitate in campionatul intern. Si-a inceput cariera la Steaua, ca atacant, dar, ajungând la Craiova, s-a retras la mijloc, iar, la un moment dat, Constantin Teasca, sfatuit de poetul Adrian Paunescu, l-a retras pe Stefanescu pe linia de fund a echipei din Banie, unde s-a consacrat ca „ministru al apararii“.
Trio de aur: Apolzan, Stefanescu, Belodedici
Stefanescu a fost un libero de calibru, comparat cu Piti Apolzan, apoi doar Miodrag Belodedici l-a mai copiat. Costica a avut un simt de anticipatie fantastic, o tehnica individuala remarcabila, iar la turneul final al Campionatului European din Franta 1984 a fost desemnat cel mai bun jucator român. De fapt, sezonul fast al lui Stefanescu avea sa fie cel din 1982/1983, atât la echipa de club – Universitatea a ajuns in semifinala Cupei UEFA, cât si la echipa nationala, calificata la CE 1984. Alaturi de Silviu Lung, Stefanescu a fost unul dintre eroii meciului de la Florenta, Italia -România 0-0 (decembrie 1982), când proaspata campioana mondiala n-a putut trece de tricolorii olteni, in acel meci evoluând, de la Stiinta, Lung, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Balaci si Camataru.
Capitanul Stiintei a jucat pentru culorile alb-albastre intre anii 1973 si 1986, câstigând trei campionate si patru Cupe ale României, apoi liberoul de aur al anilor ’80 isi incheie cariera de fotbalist la FCM Brasov.
Ca antrenor, a fost secundul lui Anghel Iordanescu la echipa nationala, pregatind si multe formatii de club din România (Steaua, Selena Bacau, Poli Timisoara, Astra Ploiesti, CSM Resita, Universitatea Craiova), dar si din strainatate (Qatar, Arabia Saudita, Israel, Siria). Este nascut pe 26 martie 1951, in Bucuresti.
„Am doua oferte din Siria“
– Dupa divortul de Universitatea, n-ati mai antrenat. Ce faceti acum, incotro o apucati?
– Poate de la vara in strainatate, deocamdata am fost foarte ocupat cu construirea unei vile personale in Bucuresti. Incotro? Am doua oferte din Siria, de la fosta mea echipa, Al Jaish Damasc, si de la o formatie de lânga Damasc. In principiu, sunt decis ca din vara sa revin in Siria, dar n-am demarat inca negocierile si celelalte etape premergatoare semnarii contractului. Pâna la vara mai este timp, cine stie ce ar mai putea sa apara.
– Dupa plecarea de la Craiova, ati facut unele declaratii destul de critice despre Universitatea…
– Sa ne uitam in clasament, Craiova are o situatie critica, locul 14. Pai, credeti ca atunci când am facut acele aprecieri despre Universitatea din toamna lui 2006, m-am jucat cu cuvintele pentru ca as fi suparat pe finantator?! Nu. Am spus realitatea, fiindca altii nu aveau curajul sa i-o spuna patronului in fata. Nu vreau sa fiu rautacios. Eu iubesc Universitatea, dar, dupa plecarea mea, oltenii au scos unele puncte incredibile.
– Ca de exemplu?
– In decembrie, Craiova a prins pe Steaua intr-un moment de oboseala dupa meciurile din cupele europene, iar, la „adevar“, o eventuala infrângere a Universitatii, acasa, ar fi cântarit greu.
„In retur au aparut trei fotbalisti buni“
– Stiinta noastra a jucat bine apoi in 2007, in Capitala, cu Rapid si Dinamo, oltenii fiind in crestere de forma, cu o ambitie deosebita.
– Corect. Exista si explicatii, cum ar fi faptul ca fata de lotul care a fost pe vremea mea au aparut in echipa trei fotbalisti buni, Ciuca, Wobay si Njock, adica echipa s-a intarit valoric. Si intre timp s-a si mai maturizat. Astfel ca meciurile cu Rapid si Dinamo s-au desfasurat in alte conditii decât cele din toamna. Totodata, a fost o mobilizare mare, specifica meciurilor cu echipele din Capitala, cu masuri in aparare, iar in atac, ce-o iesi! Asa am procedat si noi, in toamna lui 2006, in meciul cu Rapid, din Giulesti (scor 1-1 – n.r.). In momentul in care intâlnesti insa un adversar de valoare destul de apropiata, când trebuie sa ataci pentru a câstiga, atunci incep problemele. Imi pare rau de meciul pierdut cu Gloria, oltenii având ghinion. La 1-0, Universitatea ar fi putut face 2-0 si ar fi câstigat lejer, dar asta-i fotbalul. Au fost insa si meciuri când Bornescu a facut minuni. Ce vreau sa spun? Trebuie cântarite, cu realism, plusurile, dar si minusurile, in egala masura. Normal ar fi ca acum Universitatea, cu cele trei intariri de care am amintit, sa arate mult mai bine.
– Avem trei examene grele, meciurile cu Poli Iasi (d), CFR Cluj (a), Otelul Galati (d)…
– Intr-adevar, sunt trei partide de foc. Trebuie pornit cu dreptul, adica trei puncte trebuie luate de la Iasi. Si atentie mare mai departe, ca altfel ar putea sa apara belele!
