Ne-a aşteptat în uşă zâmbind, ne-a invitat în casă, acceptând să îşi deschidă sufletul în faţa noastră. Are multe de povestit. Nu a avut o viaţă uşoară, aşa cum am fi tentaţi să credem atunci când auzim că împlineşte un secol de viaţă. Joi este ziua ei, s-a născut pe 24 octombrie 1913. Are trei copii, patru nepoţi (un inginer, doi informaticieni, un student care studiază medicina în SUA) şi o strănepoată. Este un exemplu grăitor de viaţă pentru fiecare din noi.
Constanţa Câmpeanu (foto) s-a născut în comuna Bălăciţa, judeţul Mehedinţi, iar de decenii bune locuieşte într-un cartier craiovean. Este sănătoasă, mândră de copiii şi nepoţii săi. I-a educat cum a ştiut mai bine, i-a sfătuit să înveţe, mărturiseşte că a iscat „război în casă“ pentru carte… Şi a reuşit. Dorel a fost inginer, Jenica – inginer, Geta – profesoară. „Am trăit timpuri grele, mamă, însă a fost o viaţă frumoasă“, îşi începe femeia povestea.
Păstrează vie amintirea părinţilor
A fost o femeie frumoasă, mignonă, brunetă, cu ochi albaştri, a cărei frumuseţe i se citeşte şi astăzi pe chip. Ochii albaştri acoperiţi de nişte ochelari mari, cu părul prins cochet în două codiţe împletite, strânse într-un coc mic cu agrafe, cu ridurile specifice vârstei, dar cu un zâmbet cald, extrem de sociabilă, te cucereşte cu sinceritatea şi căldura sa. Având drept exemplu de suflet pe cei doi părinţi, mama Tanţa, aşa cum îi spun cei care o cunosc, are o energie debordantă, un optimism molipsitor şi o memorie incredibilă. Şi-a iubit enorm părinţii, au fost modelul ei. Îşi aminteşte şi astăzi de tatăl său, care, fiind chemat să apere ţara, s-a distins în luptele de pe frontul de la Oituz. S-a remarcat, luptând în linia întâi, a fost decorat pentru credinţa şi spiritul de sacrificiu. „A comandat trei unităţi de sacrificiu pentru a acoperi mişcarea trupelor româneşti. Ca om politic, a fost respectat de politicienii vremii, de Octavian Goga. A fost de două ori primar al comunei. La intrarea trupelor sovietice în zonă, a declarat comuna contaminată, salvând animalele sătenilor pe care trupele de ocupaţie doreau să le confişte. În timpul perioadei când la conducere au fost Ana Pauker şi grupul de criminali aduşi pe tancurile lui Stalin, tata a fost arestat şi condamnat la ani grei de închisoare pentru acuzaţia falsă de «sabotare a economiei naţionale» şi încarcerat la închisoarea din Caransebeş. La fel era şi mama, credincioasă familiei şi soţului său, inteligentă, muncitoare, dârză, nu dădea înapoi în faţa greutăţilor vieţii. Când soţul i-a fost chemat să apere ţara în timpul primului război mondial, a rămas singură cu mine, care eram doar un bebeluş“, a povestit bătrână.
I-a iertat pe cei care au făcut rău familiei sale, „iertarea face bine“ ne-a spus bătrâna: „Vreau să le spun anticriştilor că-i iert pentru tot ce-au făcut, dar nu văd nici unul din ei, nici unul de-ai lor, toţi au murit, iar noi, apăraţi de credinţa strămoşilor, suntem tot aici şi mergem înainte“.
Este „comandantul suprem“ al familiei
Nu are multă şcoală, este însă extrem de înţeleaptă. Are şcoala vieţii. A făcut doar patru clase, aşa erau timpurile. La 23 de ani s-a căsătorit şi a urmat o perioadă grea. Trei copii de întreţinut, un soţ şi un tată deţinuţi politic, tot greul căzuse pe umerii lor, ai femeilor rămase acasă. Nu s-a descurajat, nu avea voie să facă asta, copiii trebuia întreţinuţi. „O auzeam pe mama, care ne spunea şi ne încuraja permanent: «Nu vă lăsaţi, maică, noi vom învinge!». Şi am învins…“, a adăugat mama Tanţa.
Cei trei copii o adoră, este răsfăţata tuturor. Comunică cu toţi membrii familiei, vorbeşte zilnic la telefon cu fiul stabilit cu familia în America, iar duminica îi vede pe Skype. Este văduvă de 20 de ani, locuieşte singură, într-un apartament la etajul trei. „Ne amintim cum ne spunea: «Chiar dacă am mânca pământ, trebuie să terminăm şi anul acesta de şcoală. De fapt, anul acesta este ca şi terminat», ne spunea mama la sfârşitul primei zi de şcoală. Ne place să spunem că mama este «comandantul suprem» al familiei noastre. Este informată despre toate evenimentele importante din viaţa noastră şi a copiilor noştri. Ştie când fiecare nepot are examene la şcoală sau facultate. Se bucură de respectul tuturor vecinilor şi al celor care o cunosc. Ne spune că oamenii, copiii din cartier sunt viaţa ei. Când am rugat-o să se mute în America, mi-a răspuns sec, privindu-mă fix în ochi: «Eu nu plec de acasă de la mine! Aici sunt oamenii cu care mă ştiu de o viaţă, nu pot să-i las. Cine sunt aceia de acolo pentru mine? Locul meu este aici până m-oi duce lângă tatăl tău. Dar până atunci, mai am multe de făcut!». A trăit să vadă dispărând şase imperii, care mai de care mai superputere. Mama zice uneori, mai în glumă, mai în serios, că nu «pleacă» până nu-l vede şi pe al şaptelea aruncat în lada de gunoi a istoriei“, a povestit fiul stabilit în America.
Sfaturi pentru copiii ei
Sfaturile femeii care împlineşte în această săptămână un secol de viaţă sunt sfinte pentru copiii ei: „Să nu faci tu ce trebuie să facă Dumnezeu, numai El are dreptul să judece şi să pedepsească. Apoi, când dă necazul peste tine, fii calm, încearcă să afli cauza răului, vezi unde ai greşit şi caută soluţii! Dacă din greşeală calci într-o groapă cu noroi, nu te certa cu groapa. Spală piciorul de noroi şi ocoleşte groapa. După cuvântul «mamă», învăţaţi copiii să întrebe, să fie curioşi, aşa vor învăţa să gândească şi nu vor acţiona după impuls. Învăţaţi copiii să aiba cultul strămoşilor. Cât mai pot merge pe picioare, bunicile să ia nepoţii cu o mână, cu cealaltă ciobul cu tămâie, să meargă la cimitir, să tămâie mormintele celor care nu mai sunt. Oriunde ai fi în lume, nu vorbi de rău propria mamă şi ţară“.
Secretul unei vieţi sănătoase
A suferit trei accidente vasculare, ultimul în 1990, însă cu multă voinţă şi dorinţă de a trăi s-a făcut bine şi este „sănătoasă tun“ după cum îi place să spună. Problemele biliare şi le-a rezolvat în urmă cu o jumătate de secol, când medicii au decis să îi scoată fierea. Astăzi probele hepatice îi ies perfecte. „Nu am băut în viaţa mea alcool, nu am fumat, nu am băut cafea. Ciorba este nelipsită din meniul meu, mănânc legume şi fructe foarte multe, nu beau sucuri, doar apă de la robinet. De 50 de ani iau zilnic câte o aspirină, însă o dizolv într-un pahar cu apă. Nu mănânc carne de porc de 50 de ani, doar carne de pasăre, iar ciorbele sunt în special de legume. Măcrişul este secretul, acreşte ciorba şi este foarte sănătos… Urzici, puţină carne doar pentru gust, ardei, fasole verde, conopidă, roşii, morcovi, ceapă nu lipsesc din ciorba mea zilnică. Dimineaţa mănânc iaurt, la 12 fix este prânzul, iar seara, dar nu mai târziu de şapte, e cina. Mănânc iar iaurt, dar neapărat făcut în casă. Ies la plimbare, zilnic, câteva ore pe zi“, a povestit mama Tanţa.
În urmă cu doi ani, când iarna a fost extrem de grea, bătrână nu a putut sta fără să facă mişcare. Îmbrăcată gros, cu bastonul în mână, a urcat şi a coborât scările de la etajul patru până la parter de zece ori dimineaţa şi de alte zece ori seara.
Se simte împlinită, nu îşi doreşte nimic, doar sănătate pentru ea şi copii. Vecinii şi prietenii i-au spus că, în fiecare an, reprezentanţii Primăriei Craiova în frunte cu primarul îi celebrează pe centenarii oraşului, dar, pentru ziua ei, copiii femeii au primit răspuns că „mama Constanţa“ nu va fi felicitată de autorităţi pentru că există restanţe la sumele-cadou alocate centenarilor din luna iunie, aşa că mai are de aşteptat.
Ne-a mulţumit mult pentru vizită, pentru buchetul de flori şi ne-a invitat să o vizităm joi, 24 octombrie, atât în acest an, cât şi în 2014!
