Doljul este în top la nivel naţional, când vine vorba de bolile care plasează România la periferia Europei, iar soluţii de îmbunătăţire a situaţiei nu se întrevăd, având în vedere principalele cauze care afectează sănătatea populaţiei
Sănătatea este un capitol la care doljenii stau cel mai prost. Orice boală ai alege, dintre cele care reprezintă principalele cauze de mortalitate în lume, România se va situa mereu printre primele ţări ca incidenţă, iar judeţul Dolj în top la nivel naţional. Dacă ne referim la bolile cardiovasculare, observăm că 62% din decesele din România au această cauză, iar în Dolj procentul creşte până la 70% (una din şase persoane din judeţ suferă de o boală cardiovasculară). Tuberculoza, o altă boală care situează România la periferia Europei, este prezentă cel mai mult în Oltenia, în Dolj, Olt şi Mehedinţi. Din cele în jur de 1.200 de cazuri de TBC din Dolj, 70 la sută au reprezentat surse de contaminare. 60 dintre cazuri sunt deja din categoria MDR-TB (multi-drug-resistant tuberculosis), care nu mai răspund la tratament.
Doljenii stau rău şi când vine vorba de diabetul zaharat (în jur de 32.000 de cazuri) şi tumorile maligne (20.000 de cazuri), dar şi în ceea ce priveşte cancerul, indiferent de tipurile lui. Şi virusul hepatitei C (VHC), care netratat poate duce la ciroză şi cancer hepatic, este o problemă de sănătate majoră în România, iar Doljul nu face excepţie, cu o incidenţă a bolii de 4,5%, aproape de maximul existent în ţară. În jur de 27.000 de doljeni ar trăi cu virusul hepatitei C, care se adaugă altor câtorva sute diagnosticaţi deja şi aflaţi în tratament. Şi exemplele ar putea continua.
„Ne-ar trebui 20 de ani să ieşim din această situaţie“
Dacă este să căutăm cauzele pentru care s-a ajuns în această situaţie, două se vor regăsi pe lista prezentată de toţi medicii specialişti în bolile enumerate mai sus: lipsa educaţiei şi sărăcia. Iar acestea nu pot fi rezolvate de sistemul sanitar, chiar dacă nici aici lucrurile nu stau prea bine.
Cu o activitate de 40 de ani în spate în domeniul chirurgiei şi peste 10.000 de operaţii, prof. univ. dr. Dan Gabriel Mogoş, şef al clinicii IV Chirurgie de la Spitalul Universitar CF Craiova din 1991, consideră că situaţia actuală este greu de schimbat. Numai printr-o educaţie sanitară bine făcută şi pornită de la vârste fragede şi după 20 de ani s-ar putea vedea o îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei din Dolj. „Este clar că sărăcia şi lipsa de educaţie au dus la această situaţie şi cred că ne-ar trebui cel puţin 20 de ani să ieşim din ea. 20 de ani în care educaţia să se facă de la creşe, în care copiii să înveţe de mici ce înseamnă igiena şi cum să se ferească de boli. Dar cine să-i mai înveţe acum, pentru că şi asta este o problemă. Nu mai există cadre didactice care să ştie să lucreze cu copiii. Nici şcolile nu mai sunt ce au fost odată. Înainte, copiii din mediul rural erau cei mai silitori, aveau acea dorinţă de a învăţa pentru a scăpa de sărăcie. Acum nu mai ai ce să le oferi, mulţi abandonează şcoala. Nici unii copii de la oraş nu mai învaţă, pentru că primesc totul de la părinţi“, a susţinut prof. dr. Dan Gabriel Mogoş. „Este clar că există o astfel de problemă la noi, pentru că sistemul sanitar e la fel şi în Banat, şi în Ardeal, de exemplu, dar acolo incidenţa bolilor este mult mai scăzută, în comparaţie cu Oltenia. Asta şi pentru că oamenii din acele părţi au un alt nivel de educaţie“, a adăugat dr. Dan Gabriel Mogoş.
Acesta a mai adus în discuţie şi situaţia medicilor de la noi, când cei mai buni specialişti aleg să plece în străinătate. „La un medic sunt ani de muncă pentru a profesa. Eu, numai ca să ţin bisturiul în mână am avut nevoie de 12 ani, şase ca student şi şase ca rezident. Or, în situaţia actuală, când un rezident primeşte 800 – 900 de lei salariu, îi este foarte greu şi normal că alege să plece în străinătate, dacă se consideră bine pregătit“, a afirmat prof. dr. Dan Gabriel Mogoş.
