Campanie GdS
În România există programe naţionale de sănătate care ar trebui să ofere populaţiei educaţie sanitară, dar şi acces la servicii medicale gratuite. În realitate, multe programe funcţionează doar pe hârtie, fondurile alocate sunt cheltuite haotic fără să se vadă rezultate, iar populaţia află de aceste programe de obicei după ce fondurile s-au epuizat demult. Gazeta de Sud încearcă să vă informeze obiectiv despre problemele şi lucrurile bune din acest sistem pentru care sunt alocate sume foarte mari de bani.
Serviciul de dializă de la Spitalul de Urgenţă Craiova ar putea să fie externalizat. Conducerea spitalului a avizat propunerea venită din partea şefului Centrului de Dializă, angajaţii nu se opun, iar sindicatele sunt receptive la idee.
Conducerea Centrului de Dializă de la Spitalul de Urgenţă Craiova a cerut în urmă cu o lună conducerii unităţii sanitare să-şi dea avizul în vederea externalizării serviciului de dializă. Aceasta susţine că serviciul respectiv ar putea să beneficieze astfel pentru prima oară de investiţii în cei aproape 20 de ani de la înfiinţare.
Centrul de Dializă de la Craiova a luat fiinţă pe 11 iulie 1991, ca urmare a muncii depuse de prof. dr. Eugen Moţa, fără nici o contribuţie din partea spitalului. Şeful Centrului de Dializă îşi aminteşte demersurile făcute atunci prin cunoştinţe şi prieteni pentru a putea să realizeze un serviciu de dializă unde bolnavii să poată să primească un tratament decent.
„Eu l-am făcut pe cheltuiala mea. Am adus din Italia două tiruri de aparatură şi o staţie de tratare a apei. Cum am făcut rost de ele? De la nişte prieteni am reuşit să obţin gratis aparatura second hand. Doar transportul nu mi l-au putut oferi gratuit şi atunci am apelat la bunăvoinţa altui prieten, dacă pot să-i spun astfel, de la firma ROMTRANS. Această firmă avea o filială în Italia, care efectua transporturi în ţară şi care s-a oferit să aducă gratis echipamentul pentru dializă“, a povestit Eugen Moţa.
Aşa a început dializa la Spitalul de Urgenţă Craiova. De atunci, nu s-a mai investit nimic, deşi serviciul a funcţionat nonstop, salvând mii de vieţi. Perspectiva unei investiţii pare şi mai îndepărtată acum din cauza crizei economice.
Aparate depăşite moral
Rezultatul lipsei de preocupare din partea statului în dotarea Centrului de Dializă se poate vedea în cele 14 aparate de dializă vechi care ar fi trebuit să fie demult casate. Aparatele funcţionează nonstop pentru cei 84 de pacienţi cu insuficienţă renală, care nu ar putea să trăiască fără dializă. Un astfel de aparat se substituie rinichiului bolnav, purificând sângele pacientului. Fără această procedură, bolnavii nu ar avea nici o şansă.
Aparatele de dializă sunt vechi şi se strică frecvent, iar service-ul este extrem de scump. În plus, intervine şi suprasolicitarea. În luna iulie, Centrul a înregistrat şi un record în ceea ce priveşte numărul bolnavilor internaţi, aproape dublu faţă de o perioadă normală. Motivul îl constituie faptul că aici vin şi pacienţi din judeţele limitrofe, unde se face dializă, dar nu sunt suficienţi specialişti, iar bolnavii nu beneficiază din această cauză de monitorizare.
În ultimii ani, s-au adus unele îmbunătăţiri în aspectul şi dotarea compartimentului de dializă peritoneală – cu ajutorul unor sponsori, desigur – însă acest lucru nu a schimbat aspectul general al clinicii. Cea mai mare problemă este lipsa circuitelor funcţionale, condiţie obligatorie în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare. Centrul de Dializă are ieşire spre morga spitalului şi în curtea din spate, plină de maidanezi, saloanele cu bolnavii monitorizaţi sunt poziţionate la etajul al doilea, asistenta-şefă are cabinetul pe alt culoar, dializa peritoneală se face pe acelaşi etaj, însă dincolo de zona lifturilor, iar hemodializa la parter, în două încăperi separate printr-un hol de acces în spital.
Sindicatele sunt în dubiu
Prof. Eugen Moţa susţine că prin externalizare se vor rezolva problemele care ţin atât de aparatura medicală, cât şi de circuitele funcţionale. Şeful Centrului se bazează şi pe experienţa celor opt centre de dializă din ţară, care au fost externalizate de câţiva ani şi merg bine.
„Cei patru operatori privaţi care au preluat centrele în urma externalizării au adus aparatură, nu mai veche de un an, s-au ocupat de igienizarea, refacerea circuitelor funcţionale, iar la un an de la preluarea lor au început construirea unor centre noi de dializă. Aceste lucruri bune vrem să le avem şi noi pentru pacienţii noştri“, a precizat Moţa.
Pentru ca externalizarea să se poată realiza, conducerea Centrului de Dializă a obţinut acceptul managerului spitalului şi mai are nevoie doar de cel al sindicatului reprezentativ. Liderul SANITAS, Ion Cotojman, este aproape convins de necesitatea externalizării, însă susţine că mai sunt de analizat unele aspecte. „Este o decizie care priveşte spitalul, bolnavii şi salariaţii. De aceea, nu cred că trebuie să ne pripim. Aşteptăm mai întâi ca domnul profesor Moţa, fiind cel care va întocmi caietul de sarcini pentru licitaţie, să ne prezinte o viziune detaliată asupra modului în care vede dânsul această externalizare şi dacă vom considera că este în avantajul spitalului ne vom da acordul“, a spus Ion Cotojman.
