Sunt oameni ca şi noi, pe care însă boala sau soarta nu i-a cruţat. Şi-au petrecut ziua Naşterii Domnului pe patul de spital, iar acum îşi povestesc drama.
Gata cu ciorba lungă fără gust. Gata cu orezul fiert în apă. De Crăciun, bolnavii de la Spitalul de Urgenţă Craiova au primit mâncare bună: crenvurşti, sana, brânză topită, portocale, eugenii… A fost un adevărat festin, cum n-au mai văzut de multă vreme. Şi asistentele s-au mirat. „De când lucrez aici, nu cred că am mai văzut o mâncare atât de bună pentru bolnavi. În prima zi de Crăciun au avut orez cu carne de porc, portocale şi iaurt. Iar în a doua zi, sana, portocale şi carne de pui“, a spus o asistentă de la chirurgie. Slabă consolare pentru unii, mană cerească pentru alţii.
„Recuperăm de Revelion“
Se gândeşte mereu la copii. Unul de 13 ani, iar celălalt de zece ani. Au rămas acasă în grija fratelui. „Trebuie să le fie foarte greu. Este primul an în care fac Crăciunul fără mine“, a spus Claudia Vochescu. Femeia, de 37 de ani, din Târgu Jiu, tocmai fusese operată de hernie. Acasă o aşteptau băieţii. La spital însă, o veghea soţul ei. Cel mai bun bărbat din lume. Ce s-ar face fără el? I-a fost alături tot timpul. A vegheat-o, a hrănit-o cu linguriţa, i-a citit şi a ajutat-o să se îmbrace. Cu toate acestea, o încearcă regretele. Claudia a pierdut o seară minunată cu familia, dar Sărbătorile nu s-au terminat. „Avem o casă la ţară unde ne adunam să petrecem Crăciunul. Împodobeam bradul, tăiam porcul. Ce se bucurau copiii de şoriciul ăla! Nimic nu se compară cu sentimentele din acele zile. Voi fi acasă de Revelion şi voi avea grijă să recuperăm“, a mai spus ea, hotărâtă.
Oare „mâine“ va mai fi?
Pentru unii dintre bolnavi, Crăciunul a încetat să mai existe. Se gândesc la Dumnezeu cu speranţă şi teamă. „Dacă nu voi mai apuca ziua de mâine? Nu se poate să mor tocmai acum, mai am multe lucruri de făcut“, se gândeşte craioveanul Constantin Ghiţă. Bătrânul de 70 de ani a aflat de curând că suferă de o boală incurabilă. A fost o lovitură dură, de pe urma căreia nu şi-a mai revenit. Toate mergeau aşa de bine. Fetele au ajuns amândouă la casele lor. Are şi trei nepoţi, toţi băieţi, care îi zburdă prin bătătură în fiecare vacanţă. Cine ştie ce o mai fi acum pe acasă! Oare copiii se îngrijesc de ea? Bătrâna soţie îl veghează alături. A pierdut şirul zilelor. Dar trebuie să fie obositor pentru ea. A dormit aşa într-o rână, chinuită pe marginea patului. Uneori, când se mai elibera un pat alături, îşi mai întindea puţin oasele chinuite.
Crăciunul a devenit o amintire îndepărtată. Închide ochii şi aude parcă de departe vocile colindătorilor. Rodul propriei imaginaţii. Totuşi cântecele se aud din ce în ce mai tare. Deschide ochii pentru a se convinge că s-a înşelat. Dar nu, ei sunt aici. Vocile lor răzbat de pe holul îngust parcă mai limpede ca niciodată. Lacrimile îi curg şiroaie. Uitase de Crăciun.
O seară de coşmar
Pentru Casian Gruie din Giurgiţa, 25 decembrie a fost o zi de coşmar. Spre seară i s-a întors băiatul acasă. Bătrânul de 76 de ani şi soţia sa îl aşteptau cu teamă. Ştiau că Marian este bolnav şi că va urma altă seară de bătăi pentru a-şi alunga demonii. Nu s-au înşelat. Individul dezaxat a luat un scaun din bucătărie şi a început să-i lovească pe amândoi cu o furie care a întrecut orice imaginaţie. Fără milă. În cap, peste faţă, peste mâini. I-a doborât la pământ şi a început să-i joace în picioare. Nu s-a potolit până nu i-a lăsat fără cunoştinţă. I-au găsit cele două nepoate, fetele lui Marian Gruie, într-o baltă de sânge. Au chemat salvarea şi i-au dus pe bunici la spital.
Dana este nepoata cea mică a bătrânului. Stă cu el în spital şi îl ajută să mănânce. Casian are amândouă mâinile bandajate. Pete mari de sânge au trecut prin tifonul alb. Degetele bătrânului sunt vineţii. Abia poate să apuce lingura. Nepoata îl ajută. I-a adus sarmale de acasă, din mâncarea pregătită pentru Crăciun. Bătrâna este încă la Urgenţă, cu capul spart, o mână ruptă, faţa brăzdată de tăieturi. Doctorii au îngrijit-o, iar legistul i-a dat un certificat pentru 20 de zile de îngrijiri medicale. Suficiente pentru ca poliţiştii să-l ridice pe agresor. Deocamdată. Nu se ştie însă cât va rămâne după gratii.
Marian Gruie este bolnav psihic. Părinţii săi au simţit-o pe propria piele. Nu o dată, ci de cinci ori până acum. De trei ori bătrânii au fost bătuţi atât de rău, încât au ajuns la spital. De fiecare dată, poliţia l-a ridicat pe agresor şi l-a dus la spital, dar medicii psihiatri i-au dat drumul, pe motiv că nu este pericol social. Prima dată i-au dat drumul de la Spitalul din Poiana Mare. Altă dată l-au eliberat de la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova. Medicii de aici nici nu au vrut să-l interneze. L-au ţinut doar o jumătate de oră şi l-au trimis acasă. Bătrânii simt că legea nu îi protejează decât după ce vor fi ucişi. „Nu o să rămână în închisoare. A mai fost şi i-au dat drumul. Mi-e frică, taică, să merg acasă. O să ne omoare“, a spus bătrânul plângând. Lacrimile lui imploră mila divină. Că de a oamenilor s-a lămurit.
