Aşa cum din jertfa unei scoici răsare o perlă, la fel şi din jertfa părinţilor se naşte un destin, spune Violeta cu respect şi admiraţie, de câte ori are ocazia să aducă vorba despre familia ei. Are două surori mai mici, iar părinţii sunt pensionaţi pe caz de boală.
E un copil crescut cu frica lui Dumnezeu, dar şi cu demnitatea şi curajul de a spune cine este şi de a cere ce i se cuvine. Cu ani în urmă, epuizată de olimpiadele succesive la care participa şi graţie „competenţei“ unor medici, a rămas cu mâna dreaptă paralizată. Absolvent de liceu pedagogic, masterand în terminologie juridică în limba franceză, tânăra din Tălpaş a refuzat oferta unui doctorat în Franţa, legată fiind de un contract în care este singura parte ce-l respectă întocmai.
Pentru 150 de lei
În urmă cu doar câţiva ani, Universitatea din Craiova, din peste 25.000 de studenţi, avea doar două tinere care se angajaseră ca, în schimbul unei burse de un milion jumătate la vremea aceea (circa 150 de lei în leul greu), să predea vreme de patru ani în mediul rural. Conform contractului, bursierului trebuie „să i se asigure, în condiţiile legii, de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, un post didactic în învăţământul din mediul rural, în specialitatea pentru care s-a pregătit, pentru o periodă cel puţin egală cu cea pentru care a beneficiat de bursă“. Şi tot în contract, mai este menţionat că inspectoratul trebuie „să asigure cu prioritate postul didactic“.
Un lanţ inutil
Aprilie 2003. Absolventa de Litere, specializarea Română-Franceză, Costina Violeta Miron, semnează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Universitatea din Craiova şi Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj, un contract privind acordarea unei burse de studii. „Eram trei fete la şcoală, în oraş. Părinţii mei ne-au ajutat necondiţionat, tot timpul. M-am gândit că pot profita de această oportunitate, mai ales că îmi place să predau, să lucrez cu cei mici. La asta mă pricep cel mai bine. Şi aş fi vrut să fiu cât mai aproape de casă, ca să-mi pot sprijini, la rândul meu, familia. Am crezut că bursa aceasta rurală este ajutor de la Dumnezeu“, povesteşte Violeta. N-a fost întocmai, însă. Ambiţioasă şi responsabilă, nu s-a lăsat ademenită nici de chefurile din cămin, nici de discotecile oraşului şi nici de anturajele obscure. A învăţat şi a primit note „pe bune“. De altfel, cu medii de peste 9,80, ar fi putut ataşa fără probleme bursa de merit la cea rurală, dacă regulamentele instituţiei i-ar fi permis. I s-a spus însă că nu poate beneficia de două tipuri de bursă, chiar dacă singura legătură între acestea era performanţa. Câţiva ani mai târziu, Violeta avea să termine facultatea ca şefă de promoţie, aşa cum încheiase şi liceul.
„Mobila de lux“
Timp de trei ani, Violeta a respectat întru totul prevederile şi partea ei de contract. N-a rămas repetentă, n-a avut restanţe: „De fapt, am avut numai note mari şi aş fi putut lua şi bursă de merit. Din păcate, era prea târziu să reziliez contractul. Abia în ultimul an, cele două burse au putut fi cumulate. În februarie, înainte de licenţă, am prezentat inspectoratului stadiul în care mă aflam cu studiile, dar reprezentanţii instituţiei mi-au răspuns că vom discuta după finalizarea acestora. În iulie 2006, am reluat demersul, dar n-am primit nici un răspuns. Dacă nu aş fi fost deja titular ca învăţător, aş fi rămas un an pe tuşă“, adaugă Violeta. Pentru a putea fi mai aproape de casă, a susţinut concursul de titularizare şi a obţinut 9,05. Acum este detaşată, la cerere, în comuna Melineşti, pe un post rezervat de limba franceză, care, din această toamnă, nu va mai fi liber. „Îmi pare rău să renunţ şi să plec de aici. Nu vreau să se ducă pe apa sâmbetei tot ce am făcut. Îmi sunt dragi copiii şi am muncit intensiv cu ei. Unii le spun «văgăunari», dar cu ei am realizat o revistă, am scris poezii, am câştigat concursuri judeţene şi chiar naţionale. Ştiţi, Petre Ţuţea spunea că profesorul este ca un sculptor care ia un lemn din noroi, îl spală şi-l face mobilă de lux. M-am învârtit în jurul copiilor ca pământul în jurul soarelui, ca ei să strălucească“. La rândul lor, cei mici îi sar în braţe fericiţi şi se strâng ciorchine de fiecare dată când o întâlnesc. La rândul său, directorul Grupului Şcolar „Alexandru Macedonski“, Cristinel Micu, îi recunoaşte darul de a preda: „Este unul dintre dascălii cu vocaţie. Aşa ar trebui să fie toţi cei de la catedră. Din păcate, sunt mulţi tineri acum care se fac profesori pentru că n-au … ce să se facă“.
După doi ani
Susţinută de tatăl său, Violeta a trimis numeroase memorii şi adrese, fie la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, fie la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi, mai apoi, şi al Tineretului. În ultimul răspuns primit de la ISJ, în decembrie 2007, inspectorii i-au cerut precizări clare în ceea ce priveşte obligaţiile contractuale, urându-i, în acelaşi timp, pentru activitatea ştiinţifică, „felicitări, succese în continuare“ şi asigurând-o de „sprijinul“ inspectoratului. „Toate mişcările pe care le-au întreprins n-au avut nici o legătură cu ceea ce am semnat. Contractul stipulează clar că trebuie să i se asigure bursierului un post didactic în condiţiile legii şi cu prioritate. Or, eu, până acum, am fost nevoită să mă comport ca un candidat la catedră obişnuit.
M-am gândit şi să dau în judecată ISJ, dar mi-a fost teamă. Dacă ar fi durat prea mult timp un proces şi în acest timp mi s-ar fi solicitat să restitui banii? Ce vinzi? Casa? Rămâi în câmp? Nu pot merge pe dacă. Am stat de vorbă şi cu jurişti, chiar din inspectorat. Verbal, mi s-a spus că aveam obligaţia să respect contractul doar 12 luni, pentru anul IV, când am primit două burse – cea rurală şi cea de merit“.
După doi ani de predat la Melineşti, Violeta s-a ales cu promisiunea inspectoratului că, din această toamnă, va primi un post chiar în localitatea în care locuieşte. „Este un loc obţinut prin transfer. Nici acesta nu are legătură cu ceea ce am semnat, dar aş fi mulţumită să lucrez în Tălpaş, să fiu aproape de familia mea. Îmi pare rău de cei mici, care au început să iubească franceza, dar sper să le fie bine şi să vină în locul meu un dascăl care să-i îndrăgească la fel de mult“, a încheiat Violeta.
