61 de ani de căsnicie şi felicitările primarului Craiovei! Pentru soţii Ana şi Niculae Voicu, ieri a fost o zi specială: au sărbătorit ziua fericită în care s-au căsătorit, dar şi ziua în care au avut cea mai importantă întâlnire din viaţa lor, aceea cu primarul Antonie Solomon.
S-au trezit încă de la cinci dimineaţa. Şi asta după o noapte agitată, în care abia au reuşit să pună geană pe geană. Păi, cum ar fi putut, când aflaseră doar cu o seară înainte ce zi mare îi aştepta?! Îi sunase o doamnă drăguţă de la primărie să le ureze „La mulţi ani!“ şi să-i anunţe că, a doua zi, primarul Craiovei avea să le intre în casă! Mai să-i cadă receptorul din mână doamnei Ani, nu alta! A pus-o pe doamna drăguţă să repete, să fie sigură că a auzit bine… „Da, doamna Voicu, domnul Antonie Solomon vine la dumneavoastră! O să vă felicite pentru frumoasa vârstă şi o să vă aducă şi un cadou! Să staţi acasă, să nu plecaţi cumva!“, a spus aceasta.
Din clipa aceea, nici unul nu a mai avut stare. Au făcut ordine prin cele două cămăruţe, au căutat în sertar după pozele din tinereţe, cu ei, cu copiii, cu nepoţii şi strănepoţii, să le arate primarului. Cum nu se cădea să primească oaspeţii nepregătită, doamna Ani a pus repede la cuptor şi un chec, în vreme ce domnul Nicu s-a dus fuguţa la alimentară să cumpere cafea, suc şi nişte sărăţele la kilogram. Când toate au fost gata şi hainele bune aşezate frumos pe spătarul scaunului, soţii Voicu s-au dus la culcare. N-a fost chip însă să adoarmă. Iar de atâtea emoţii, la cinci dimineaţa au fost în picioare. Şi cât au numărat orele până să le sosească musafirii, bătrânii au depănat amintirile unei vieţi pline, cu bune şi cu rele, dar atât de frumoase şi de fericite…
Fără nuntă şi cununaţi în taină
S-au cunoscut în ’47 şi doar în trei luni s-au căsătorit. Ana era pe atunci o domnişoară de numai 19 ani. Locuia cu părinţii într-o casă din Rovine – veniseră aici cu toţii de undeva de la ţară, pe când copila avea vreo trei ani. La vremea la care l-a cunoscut pe Nicu Voicu, familia ţinea în gazdă un văr. Lui, de fapt, i se datorează cei 61 de ani de căsnicie fericită.
„La vărul ăsta a venit într-o zi, în vizită, un tânăr“, şi-a amintit Ana Voicu, astăzi în vârstă de 80 de ani. „Eu am deschis poarta şi, cum ne-am văzut, cum ne-am plăcut! Era mai mare decât mine cu opt ani, dar asta nu a contat. Ba dimpotrivă: fusese în război, lucra deja de ani buni la CFR, avea deci gânduri serioase, de însurătoare. Cum şi mie mi-a făcut cu ochiul, mama a început să se intereseze de situaţia lui. Iar când a aflat că era băiat cuminte, cu serviciu bun şi cu perspective, a fost de acord să ne căsătorim numaidecât: în trei luni“, a povestit doamna Voicu.
Vremurile nu erau dintre cele mai uşoare: războiul tocmai se terminase, lăsând în urma lui sărăcie şi un popor întreg să rabde de foame. Aşa că Ana şi Nicu nu au făcut nuntă, s-au mulţumit doar cu o petrecere mică, în familie. Pentru că noul regim nu agrea înclinaţiile religioase ale românilor, nici în biserică nu au intrat cei doi tineri. S-au cununat mai târziu, când Ana Voicu era deja însărcinată – au chemat acasă un preot, care le-a dat binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru a-şi întemeia o familie aşa cum se cădea unor oameni credincioşi.
O viaţă închinată unei singure iubiri
„Am făcut doi copii, pe care i-a crescut soţia, între cozile la ouă, la mezelurile cu soia şi cele la tacâmuri de pui“, şi-a amintit Niculae Voicu. „A fost greu, numai eu lucram, soţia avea doar patru clase primare şi se ocupa de gospodărie. Anii au trecut, copiii s-au făcut mari, i-am dat la şcoli. Cea mare, Iuliana, a ajuns contabilă la industria laptelui. S-a măritat cu un băiat bun, inginer, au făcut doi copii: pe Iulian şi Octavian – nepoţii noştri, pe care tot noi i-am crescut. S-au căsătorit şi ei, acum câţiva ani, astfel că avem astăzi şi doi strănepoţi: pe Teodora, de opt ani, şi pe Tudor, de numai cinci anişori. Băiatul, Eugen, are astăzi 55 de ani, o soţie foarte bună şi un băiat, tot inginer, de la care aşteptăm neapărat alţi strănepoţi… Dacă le socotim pe toate, ce putem zice, după 61 de ani împreună?… Ea are tensiune, s-a operat de cataractă, iar eu am făcut anul trecut o intervenţie de prostată… Dar dincolo de toate astea, am fost şi suntem fericiţi, ne-am completat unul pe celălalt, am ştiut să ne înţelegem chiar şi atunci când ne-a fost greu. Şi mai ales ne putem lăuda că am fost fideli unul altuia: soţia mea se poate mândri că iubirea şi viaţa mea sunt închinate unei singure femei: ei!“, a spus Niculaie Voicu.
Flori şi respect de la primar, bani de la primărie
Între emoţii şi lacrimi agăţate furiş în coada ochiului, bătrânii şi-au aşezat la loc amintirile, în sertare şi albume de poze. Şi, emoţionaţi peste poate, s-au grăbit la uşă, să-şi primească importantul oaspete care le călca pragul.
Aşa cum s-a făcut deja renumit printre craioveni, primarul Solomon a intrat în apartamentul soţilor Voicu cu familiaritatea-i obişnuită. Respectuos, a sărutat mâna venerabilei doamne şi i-a dăruit un buchet de trandafiri, în semn de omagiu pentru o soţie şi o mamă deosebite. Le-a ascultat bătrânilor cu simpatie povestirile din tinereţe, le-a admirat fotografiile. Şi pentru că un astfel de moment nu putea fi sărbătorit altfel, primarul însuşi a desfăcut sticla de şampanie pe care, alături de tortul din trandafiri, a adus-o personal familiei Voicu. Întâlnirea s-a încheiat cu felicitări pentru această rară longevitate, cu urări de viaţă lungă şi sănătate, dar şi cu o mică „atenţie“ din partea Primăriei Craiova: o mie de lei (zece milioane de lei vechi) şi un album al oraşului în care Ana şi Niculae Voicu şi-au împlinit fericirea.
