O ora de curs reprezinta „prea mult“ pentru ei, neputând sta atenti decât maximum 15 minute. Nu-si gasesc locul, vorbesc neintrebati, ajung sa nu isi respecte obligatiile scolare. Acesta este portretul-robot al copilului din clasele primare, ajuns elev-problema de cele mai multe ori chiar din cauza parintilor.
Ii privim ca pe niste ingerasi in uniforme, cu ghiozdanele atârnându-le pe spate, cu privirea agera si luminite in ochi, parca gândindu-se la o noua boacana. Nu stim insa ce batai de cap pot da acesti pusti de numai sase, sapte ani sau chiar mai mici parintilor si invatatorilor si cum, in multe dintre aceste situatii, este nevoie de interventia unei persoane avizate, a unui psiholog pentru a incerca sa-i tempereze. Cele 45-50 de minute ale cursului reprezinta un adevarat cosmar pentru copiii-problema, pentru care materia predata isi poate pierde insemnatatea din cauza „plictiselii“… De cele mai multe ori nu trebuie pusi la zid, fac trasnai din curiozitate, pentru a-si testa limitele si a vedea cât pot intinde „coarda sensibila“ a parintilor sau, pur si simplu, din dorinta de a le atrage atentia, simtindu-se neglijati, abandonati, neiubiti…
„Nu se pot concentra“
„Nu se pot concentra“, a mentionat Genoveva Ioana, directoarea Scolii nr. 22 „Mircea Eliade“ din Craiova, despre copiii din clasele primare si nu numai. „Asta este principala lor problema, nu sunt atenti, se plictisesc cu usurinta, nu se pot concentra. Parintii trebuie sa fie foarte atenti la comportamentul propriilor copii, sa fie in stare sa faca diferenta intre un copil rasfatat si un micut cu un comportament deviant. Cel mai mare ajutor pentru un astfel de copil poate veni tot din partea parintilor, prin mai multa autoritate si, de ce nu, de la un consilier scolar sau psiholog“.
Copiii au nevoie de dragostea parintilor
80% din copiii care sunt adusi de parinti la psihoterapeut au grave probleme comportamentale. Este firesc ca micutii sa fie plini de energie si chiar nazdravani, vârsta copilariei permitând astfel de situatii. Insa este o mare diferenta intre un copil plin de viata, temperamental, si unul extrem de agitat, care nu se poate concentra, nu reuseste sa stea locului, devine chiar violent cu colegii si parintii. In astfel de situatii se poate vorbi de un copil cu probleme, care are nevoie de un program strict, reguli severe si chiar de „autoritate“ in adevaratul sens al cuvântului din partea parintilor si adultilor care-l inconjoara. „Foarte multi dintre copiii pe care parintii ii aduc la mine au grave probleme de comportament, nu stau locului o clipa, nu se concentreaza mai mult de câteva minute, sunt hiperactivi… Toate aceste probleme sunt, de cele mai multe ori, urmarile lipsei de autoritate din partea parintilor, al rasfatului exagerat. In mare parte vina este a parintilor, care sunt plecati de acasa cea mai mare parte a timpului, copiii fiind lasati singuri sau in grija bunicilor si petrecându-si majoritatea timpului in fata televizorului sau calculatorului, care nu fac altceva decât sa le excite creierul. Acesti micuti nu stiu ce inseamna un program regulat, prezinta un factor de stres exagerat, la care se adauga si «suferinta» cauzata de lipsa mamei de lânga ei, a tatalui“, a povestit Gina Chiriac, psihoterapeut din Craiova. In plus, din cele mentionate de psihoterapeut reiese ca multi parinti au mentalitati „invechite“, considerând ca daca le ofera copiilor tot ce au nevoie „material“ este suficient. Acesti parinti gresesc enorm, ei nu le ofera de fapt copiilor atentia si dragostea de care au nevoie.
Copii bolnavi de dorul parintilor
Alt fenomen ingrijorator, din cele povestite de Gina Chiriac, este al prichindeilor ramasi singuri, parintii acestora fiind plecati la munca la mii de kilometri distanta, dincolo de granitele tarii. „Am intâlnit copii cu adevarate traume emotionale din cauza acestui fenomen. Sufera foarte mult ca parintii nu sunt lânga ei, le simt lipsa, ajung chiar sa se imbolnaveasca. Am avut situatii când copiii pur si simplu s-au imbolnavit, au ajuns sa sufere de stres posttraumatic, si-au accentuat gravitatea bolii din cauza stresului si supararii incât au ajuns chiar si la crize sau interventii chirurgicale“, a adaugat Gina Chiriac.
Sfaturi pentru parinti si cadre didactice
Terapia pentru copiii-problema trebuie sa inceapa in familie, unde parintii trebuie sa ii invete pe pusti sa respecte deciziile adultilor, sa le stabileasca un program strict cu ore de somn, plimbare, privit la televizor, lectura etc. Parintii trebuie insa sa evite sa foloseasca expresii categorice de genul „nu ai voie“, fara a prezenta si motivele pentru care a fost luata o astfel de decizie. „Invatatorii trebuie sa predea lectiile cât mai atractiv, sa ii indemne pe copii sa faca mult sport, iar pe parinti sa isi petreaca mai mult timp cu copiii, sa fie buni, dar in acelasi timp autoritari, sa isi pastreze calmul si autocontrolul in fata copilului. Copilului trebuie sa ii fie acordata atentie, sa fie atent ascultat, valorizat la adevarata lui capacitate intelectuala, incurajat. Copilul hiperactiv nu trebuie contrazis sau bruscat“, a mai spus Gina Chiriac.
