Blestemul Bucureştiului

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Ca bucureştean, mă simt jenat când văd lista cu candidaţi la primărie. Presa dă ca aproape sigură candidatura lui Miron Mitrea din partea PSD. Mircea Geoană mai bate un cui în coşciugul proiectului de schimbare a partidului. Alături de Năstase, Mitrea este un simbol pentru guvernarea abuziv-coruptă de până în 2004. Dosarele deschise de DNA reflectă doar câteva dintre tunurile despre care se ştie în presă. De pildă, modul în care Mitrea a obligat mai multe companii subordonate Ministerului Transporturilor să finanţeze o asociere cu Prima TV. Din combinaţie, patronul postului şi amic al ministrului s-a ales cu o investiţie consistentă şi, după ceva ani, când postul devenise profitabil, a returnat banii fără nici o dobândă. Bancă mai generoasă ca statul român nu există. Aşa să tot faci afaceri.
Când am început la Centrul de Jurnalism Indepent proiectul privitor la publicitatea de stat, un funcţionar din minister mi-a scris cu rugămintea de a-i păstra anonimatul (nu mai lucrează acolo între timp). Îmi povestea despre feluritele scheme prin care se scurgeau banii, la ordinul direct şi niciodată scris al consilierilor lui Mitrea. De pildă, diversele companii de la minister vânturau bani spre firmele strategilor de imagine Dan Andronic şi Bogdan Teodorescu (azi strategi la liberali), bani care apoi ajungeau parţial la presă sub formă de publicitate. Cum funcţionarii trebuia totuşi să justifice în vreun fel plăţile, ne-am trezit prin ziare cu reclame la Aeroportul Otopeni sau la Portul Constanţa, de se stricau oamenii de râs prin conferinţele de presă când prezentam situaţia.
Orientat de sursa mea din minister (un om onest, care se consuma nervos pentru că avea şefi tâlhari), am cerut informaţii în baza legii privind aceste contracte şi au făcut un întreg circ până au dat ceva. Oricum, sumele de cumpărat ziare erau mizilicuri pe lângă marile tunuri imobiliare sau cele de la CFR. Acolo suntem deja în plin film cu mafioţi. Fostul director de la CFR de pe vremea lui Mitrea este dispărut, nu ştim dacă se prăjeşte la soare prin Antile sau se odihneşte îngropat pe undeva în beton. Pe scurt, PSD ne oferă la primărie un Jimmy Hoffa autohton.
Când am aterizat în România acum câteva zile, mama m-a bătut la cap să merg acasă, în „Sălăjan“, cartierul copilăriei mele. Mi-a spus: trebuie neapărat să vii să vezi ce a făcut Negoiţă pe aici, e cu totul altfel. Şi avea dreptate. Sectorul 3 din Bucureşti are altă faţă. Cu toate acestea, PD-L nu merge pe mâna excelentului primar Negoiţă, dar ne propune un miliţian incapabil să comunice omeneşte. Poate că Vasile Blaga a fost eficient la Ministerul de Interne, dar aceasta nu este o recomandare pentru primăria unui oraş care are nevoie de alt gen de administraţie. Bucureştiul are nevoie de o dezvoltare comunitară, de proiecte care să revigoreze spaţiile publice. Videanu a greşit pentru că a tratat Capitala de parcă era şantierul de la Bumbeşti-Livezeni. Blaga seamănă mai mult cu Neculai Onţanu (tipul care pozează la OTV turnând asfalt) decât cu Liviu Negoiţă. Mă uit în lista de afaceri a soţilor Blaga publicată de un ziar şi văd doar genul de afaceri în care e bine să ai pile la stat ca să scoţi bani. Nu e neapărat ceva ilegal acolo, dar nici o dovadă de spirit antreprenorial.
În rest, mai vedem o galerie de politicieni tineri care întruchipează chiar falimentul ideii de schimbare a generaţiilor. Cozmin Guşă (fost PSD, fost PD, actual PIN), Aurelian Pavelescu (fost şef de minuscule formaţiuni naţionaliste, fost PD, fost PIN, actual PNŢCD) şi Codrin Ştefănescu (fost revoluţionar profesionist, fost PRM, fost PSD, actual PC). Toţi traseişti, toţi guralivi până la exasperare, toţi produsele lipsei de imaginaţie a producătorilor TV, care ni-i bagă excesiv pe gât. Toţi reprezintă nefericita idee că politica înseamnă ceva miştocăreală plus o doză de scenarită.