(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3859. Miercuri, 26 Septembrie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Moştenirea liberală
Opinii - Alin TEODORESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Să presupunem că moţiunea de cenzură atât de mult timp discutată trece în parlament pe 3 octombrie 2007. Să presupunem că guvernul Tăriceanu este demis şi se formează alt guvern. Ştiu că e o mică probabilitate să se întâmple toate acestea. Nu le folosesc la altceva decât ca început de analiză.
Ce rămâne după guvernul Tăriceanu? Iniţiativa deconspirării dosarelor de informatori ai Securităţii. Iniţiativă incompletă (mai sunt peste o sută de mii de dosare încă păstrate la secret), dar în sfârşit realizată. Îndeplinirea tuturor criteriilor de aderare la UE şi semnarea Tratatului de Aderare. O scădere a inflaţiei destul de importantă. Revitalizarea activităţii anticorupţie, prin DNA şi Parchetul General. Scăderea generală a taxelor şi introducerea cotei unice de 16% de impozitare.
Nu găsesc mai multe realizări. Poate că am uitat câte ceva, dar cele de mai sus par a fi mai vizibile.
Cam puţin pentru aproape trei ani de guvernare. Aproape nici una din realizările înşiruite ale guvernului liberal nu este o prioritate pe agenda publică. Şoselele şi autostrăzile au fost întârziate într-un mod ruinător. Autostrada Transilvania, care trebuia să fie gata în 2010, va fi întârziată cel puţin doi ani, autostrada Bucureşti-Braşov a început şi s-a oprit de câteva ori până acum şi nu pare a fi funcţională înainte de 2012. Coridorul IV european Nădlac-Giurgiu este în continuare în aşteptarea unor semnături şi aprobări. S-au construit vreo 30 de clădiri de şcoală în trei ani şi nici un spital public. Mii de clădiri publice trebuie retrocedate, dar nu există un program de înlocuire a lor. Sute de mii de oameni nu au primit încă titlurile de proprietate pe terenuri, clădiri sau acareturi recunoscute de lege. Deficitul comercial a ajuns la niveluri care ar trebui să îngrozească orice prim-ministru (declanşând astfel un program de creştere a exporturilor şi scădere a importurilor), dar nu preocupă pe nimeni. Armata este în continuare subechipată, programele de înzestrare curgând cu încetinitorul. În protecţia mediului nu se întâmplă nimic bun: pădurile se defrişează, parcurile dispar, cu sau fără retrocedări, apele sunt din ce în ce mai poluate, urmele industrializării socialiste (Copşa Mică, Baia Mare, Ocnele Mari şi câte altele...) sunt tot acolo, acumulând pericole pentru oameni şi vieţuitoare. În Parchete sunt tot un milion de dosare în cercetare, iar în instanţe sunt tot patru milioane de cauze, căci numărul judecătorilor şi procurorilor, în loc să crească, scade. Oamenii mor în spitale din cauza lipsei de medicamente, iar natalitatea scade în continuare, căci nimeni nu propune un pachet raţional de îmbunătăţire a condiţiei mamei. Deşi avem creştere economică şi scădere a inflaţiei, calitatea vieţii nu creşte, căci nu numai salariul este important, ci şi felul în care îl poţi cheltui.
Ce rămâne după guvernul Tăriceanu? Iniţiativa deconspirării dosarelor de informatori ai Securităţii. Iniţiativă incompletă (mai sunt peste o sută de mii de dosare încă păstrate la secret), dar în sfârşit realizată. Îndeplinirea tuturor criteriilor de aderare la UE şi semnarea Tratatului de Aderare. O scădere a inflaţiei destul de importantă. Revitalizarea activităţii anticorupţie, prin DNA şi Parchetul General. Scăderea generală a taxelor şi introducerea cotei unice de 16% de impozitare.
Nu găsesc mai multe realizări. Poate că am uitat câte ceva, dar cele de mai sus par a fi mai vizibile.
Cam puţin pentru aproape trei ani de guvernare. Aproape nici una din realizările înşiruite ale guvernului liberal nu este o prioritate pe agenda publică. Şoselele şi autostrăzile au fost întârziate într-un mod ruinător. Autostrada Transilvania, care trebuia să fie gata în 2010, va fi întârziată cel puţin doi ani, autostrada Bucureşti-Braşov a început şi s-a oprit de câteva ori până acum şi nu pare a fi funcţională înainte de 2012. Coridorul IV european Nădlac-Giurgiu este în continuare în aşteptarea unor semnături şi aprobări. S-au construit vreo 30 de clădiri de şcoală în trei ani şi nici un spital public. Mii de clădiri publice trebuie retrocedate, dar nu există un program de înlocuire a lor. Sute de mii de oameni nu au primit încă titlurile de proprietate pe terenuri, clădiri sau acareturi recunoscute de lege. Deficitul comercial a ajuns la niveluri care ar trebui să îngrozească orice prim-ministru (declanşând astfel un program de creştere a exporturilor şi scădere a importurilor), dar nu preocupă pe nimeni. Armata este în continuare subechipată, programele de înzestrare curgând cu încetinitorul. În protecţia mediului nu se întâmplă nimic bun: pădurile se defrişează, parcurile dispar, cu sau fără retrocedări, apele sunt din ce în ce mai poluate, urmele industrializării socialiste (Copşa Mică, Baia Mare, Ocnele Mari şi câte altele...) sunt tot acolo, acumulând pericole pentru oameni şi vieţuitoare. În Parchete sunt tot un milion de dosare în cercetare, iar în instanţe sunt tot patru milioane de cauze, căci numărul judecătorilor şi procurorilor, în loc să crească, scade. Oamenii mor în spitale din cauza lipsei de medicamente, iar natalitatea scade în continuare, căci nimeni nu propune un pachet raţional de îmbunătăţire a condiţiei mamei. Deşi avem creştere economică şi scădere a inflaţiei, calitatea vieţii nu creşte, căci nu numai salariul este important, ci şi felul în care îl poţi cheltui.
Nu spun că toate acestea pot fi rezolvate cât ai bate din palme. Durează ani buni până când pui în mişcare greoiul aparat politic şi administrativ al României şi atunci calci atâtea bătături încât se pornesc imediat campaniile denigratoare la adresa ta. Dar oamenii nu te judecă după apariţiile la televizor, nici după calitatea cămăşilor şi a cravatei. Oamenii te judecă după experienţa lor de zi cu zi. Dacă îşi iau maşină nouă şi apoi stau trei ore în trafic, înjură guvernul. Dacă aceeaşi maşină nouă nu poate fi parcată în faţa blocului, înjură guvernul. Dacă iau un credit în euro şi apoi inflaţia se reaprinde (ca în aceste zile), înjură tot guvernul. În fiecare toamnă, un abur de blesteme se ridică în România, iscat de părinţii care nu le găsesc copiilor-studenţi o cameră decentă de cămin. Şi dacă aţi şti că 1.000 de locuri noi în cămine studenţeşti se construiesc în şase luni şi costă zece milioane de euro, ceva mai puţin decât consumă Guvernul României pe zi...
Nu mă întreb de ce nu s-a apucat guvernul liberal de măcar o parte din aceste lucruri. Ştiu că există sute de motive să nu faci un lucru. Dar aici este diferenţa dintre politicienii făcuţi şi cei născuţi: cei făcuţi sunt buni de gură, cei născuţi sunt buni de muncă.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.4 din 7 voturi
Nota curentă: 4.4 din 7 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Hitler:
"Creatorul" Alin,este un om excepţional ! El este cel ce înţelege esenţa intrisecă şi necesităţile urgente ale clasei politice actuale. Printr-o tactică dibace, ca rezultat al exploziilor cuantice din creierul său, el reuşeşte să scrie acestă operă, de o măreţie fără seamăn, fără precedent , ce cuprinde 3 capitole. capitolul I Moţiunea, Capitolul II Bătutul din palme, Capitolul III Încheierea s-au mai bine zis ,Iliescu este cel mai bun politician pentru că este născut a fi aşa ceva ! Aşa este, e o fericire pentru noi faptul că în anii grei ai tranziţiei l-am avut conducător pe înţeleptul şi încercatul dascăl. Să ne trăieşti Alinuţule ! - de Hitler:Draga Analistu, este o parere a ta si poate fi buna dar explica-mi si mie cum în cei 17 ani de guvernare social-democrata nu am asistat decît la îmbuibarea din avutia nationala a unor politicieni majoritatea din PSD ? Cine raspunde de acest JAF ?
- de nea Nelu:Mai draga, mare prostanac mai e si Geoana asta, dar si mare "diplomat"
- de Cetateanul turmentat:Pentru ANA LISTU . Ceea ce ai scris nu e nici macar 30 % corect! E clar ca esti PD-ist(a) . PD-ul nu e cu nimic "mai curat si mai uscat" decat PSD sau PNL iar PLD nu e decat un partid de buzunar, un partid satelit al PD-ului. Cum se face ca DNA-ul cerceteaza numai ministrii PSD si PNL dar absolut niciun membru marcant PD ?
- de elev-Craiova:Impostori (de P.Tutea) Corpul social e atat de afanat incat, ca soparlele, se furiseaza la conducere si ajung acolo impostori. Exista fisuri in aparatul social si de stat prin care se prelinge incet, inevitabil, impostura. Chiar si in cele mai stralucite cetati. Ce, credeti ca in Franta ajung sus numai personalitati remarcabile? Cand e vorba de personalitati n-ai incotro, trebuie sa le imiti. Fiindca imitatia e un fenomen social inevitabil. Dar nu poti sa imiti un prost, nici un impostor. Cel mult il compatimesti.
- de Despre viata-Windows:Ce se spune despre viata ! Toti am suferit in viata. Nu cred ca exista persoana care sa poata spune ca nu a avut parte si de experiente mai putin placute care sa spuna ca nu stie ce e aceea suferinta ce inseamna sa simti ca nu mai apartii lumii din care faci parte ca nu te mai regasesti si ca te afunzi din ce in ce mai mult intr-o prapastie intunecata din care nu stii daca mai ai puterea sa iesi. Sa simti ca esti singur ca nimeni nu te intelege ca esti pierdut intr-o lume pe care nu o cunosti si agonizezi incercand sa reconstruiesti ceva din vechea ta lume cea pe care o stiai atat de bine. Sunt oameni care trec prin experiente dramatice si inca au puterea de a merge inainte. Ce drept au cei care trec prin experiente de viata obisnuite dar care le provoaca suferinta sa renunte la ideea de a trai (si nu ma refer aici la sinucidere ci la faptul de a te preface ca traiesti la acea stare ca de frunza purtata de vant fara sa vrei sa mai vezi sa mai auzi sa mai simti ceva din ceea ce te inconjoara)? Nu ar trebui sa se renunte la viata asa de usor si intotdeauna oricat de greu ne-ar fi sa ne gandim ca sunt altii care sufera poate de o mie de ori mai mult decat noi si trec prin experiente cu mult mai tragice decat ale noastre. E greu atunci cand viata te loveste dar trebuie doar sa ne oprim un pic in loc sa plangem trei zile si apoi sa mergem mai departe cautand solutii pentru a iesi din situatia respectiva. Sunt situatii fara iesire o sa ziceti. Da sunt dar si resemnarea si acceptarea destinului asa cum e el in asemenea cazuri e o solutie. Puterea de a merge mai departe poate fi gasita atunci cand se vrea. Nu e usor si nici nu se intampla dupa o zi pe alta. VOINTA HOTARAREA OPTIMISMUL sunt cele trei lucruri care nu trebuie sa ne paraseasca niciodata. Iubirea e doar una din experientele vietii si nu putini sunt cei care sufera din aceasta cauza dar cand e vorba de iubirea adevarata pana si suferinta ti se pare mai dulce. Nu e nimic mai frumos decat o iubire impartasita sa simti ca celalalt e jumatatea ta ca tu esti el ca sunteti una si aceeasi persoana cu mici diferente diferente ce de fapt fac relatia sa fie si mai puternica partenerii completandu-se reciproc. Si din suferintele din dragoste la fel se poate iesi ca din oricare altele. Rautatea oamenilor egoismul tendinta aceasta din ce in ce mai accentuata a zilelor noastre de a da la o parte adevaratele virtuti si de a le inlocui cu minciuna inselatoria deviza dupa care isi ghideaza viata: sa moara si capra vecinului invidia sunt sursa tuturor relelor. Eu una inca mai sper ca nu s-a uitat pe deplin cum e sa-ti mai aduci aminte ca nu esti singur pe lumea asta si ca poate sa-ti fie si tie bine in momentul in care si celor din jurul tau le e bine. Nu trebuie sa sufere nimeni pentru ca tu sa fii fericit. Din contra eu de multe ori am trait sentimentul ca oricat de mult as fi suferit eu daca avea cineva nevoie de mine de un umar pe care sa planga suferinta mea se diminua inmiit atunci cand puteam sa ajut cand vedeam ca sunt altii care poate sufera mai mult decat mine. In concluzie asa cum se zice timpul le rezolva pe toate si toate au un timp al lor cand trebuie sa se intample singura noastra sarcina este sa fim echilibrati sa nu renuntam la tot ceea ce inseamna sa fim oameni si la acele lucruri care ne diferentiaza de celelalte animale sa nu ne desincronizam si sa ramanem in urma sau sa o luam inaintea acelui timp cand trebuie sa se intample toate. Oamenii ar trebui sa asculte mai mult de inima si sa nu mai fie atat de mult condusi de acea ratiune bolnava care ii indeamna sa calce in picioare pe ceilalti pentru a le fi lor bine. Ar trebui sa aplice mai mult zicala ce tie nu-ti place altuia nu-I face sa aiba puterea sa se puna in locul celui pe care sunt gata sa-l raneasca si sa incerce sa simta macar 1% din durerea pe care I-ar provoca-o sa nu uite de sentimentele adevarate si sa le inlocuiasca cu aceasta goana nebuna dupa lucruri care cu siguranta nu-ti aduc fericirea. Insa asa cum lucizi sunt numai vizionarii (P. Tutea) omul e predispus greselii greseli ce pot fi indreptate. Cea mai grava dintre greseli si care nu are nici o scuza este aceea de a nu tinde spre perfectiune si de a ignora faptul ca si ceilalti fac parte din aceeasi lume ca si noi.
- de elev-Craiova:...pentru toti "Hitler'-ii,"Ana "-listele,si "Cetatea"-nulii din lume":iubiti si nu "ignorati faptul ca si ceilalti fac parte din aceeasi lume..."
- de elev-Craiova:Polemica personale [ ] Cinci reguli ale polemicii civilizate - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Constantin Enianu [ceni] 2006-03-21 | | Regulile polemicii civilizate, stabilite de Universitatea din Oxford, în anul 1890 1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au legătură cu problema respectivă. 2. Parţile aflate în polemică trebuie să folosească drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ce priveşte problema discutată. 3. Parţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine. 4. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine. 5. Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, consituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumentare. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu membru al unei şcoli sau orice formă de organizaţie. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sunt convingatoare sau nu.
