Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Există un film american care mi-a plăcut foarte mult, tradus în româneşte prin „Cădere liberă“. În filmul ăsta, Michael Douglas joacă rolul un american alb, de vârstă mijlocie, ochelarist banal, care îşi conduce maşina într-un trafic infernal. Aşa cum spune titlul, filmul este despre căderea sa. De unde la început părea un tip sigur pe el, care se întoarce acasă la nevastă şi copii după o zi de muncă la un job bine plătit, treptat o ia razna. Scânteia este un blocaj de maşini pe autostradă, iar omul nostru pleacă pur şi simplu, îşi lasă maşina acolo, se întâlneşte cu o bandă de golani pe care îi bate şi le confiscă armele, intră într-un fast-food unde începe să tragă cu mitraliera. În general, omul echilibrat şi model cu care începea filmul este demantelat de scenarişti cu mare artă. Bunul american de la început se doveşte treptat un şomer care mergea maniacal la un serviciu fictiv, familia spre care mergea atât de hotărât consta de fapt din fosta nevastă, căreia îi era frică de el, şi tot aşa.

Cînd am aflat că Senatul a respins ordonanţa de urgenţă de reorganizare a guvernului Tăriceanu 2, m-am gândit că premierul seamănă cu Michael Douglas din acest film. Când s-a hotărât să fie ferm şi să dea Partidul Democrat afară de la guvernare, a obţinut o majoritate parlamentară solidă. Ideea era, dacă mai ţineţi minte, că într-o lume politică tulbure, cu un preşedinte scandalagiu, premierul reprezintă o oază de stabilitate. Voi îndeplini programul de guvernare, pentru asta stau aici, a spus el atunci. Între timp, programul de guvernare a fost făcut ţăndări de pretenţiile celor care l-au menţinut la putere. Politica iresponsabilă de mărire nesustenabilă a pensiilor a făcut din acest guvern o stafie care se agaţă de lumea reală. Aşa cum din economistul serios Vosganian a făcut un politician şmecheraş care caută să ne convingă că poţi să ai o pensie de 45% din salariu cu contribuţii sociale mult mai mici şi cu un raport catastrofal de un pensionar la un salariat. Deficitul bugetar tinde să o ia razna sub guvernarea responsabilului Tăriceanu, care spune senin că nu e treaba lui ce se întâmplă cu pensiile din 2009 încolo, e problema guvernanţilor viitori să îndeplinească promisiunile pe care le legiferează el acum. Ţinta de aderare la euro devine o glumă şi personal nu îmi voi mai ţine economiile în lei. E demonstrat matematic că guvern iresponsabil = deficit bugetar periculos = inflaţie şi curs de schimb săltăreţ. Mai rău, de unde părea sigur pe poziţia sa politică, Tăriceanu se vede acum o jucărie în mâinile altora. PSD îi tot arată pisica moţiunii şi acum i-a respins ordonanţa de reorganizare a guvernului. Dacă am aplica serios Constituţia, toate actele emise de guvernul Tăriceanu 2 ar putea fi atacate la Curtea Constituţională sau în instanţele obişnuite. Dacă nu vă convine o hotărâre de guvern, dacă nu vă place numele unei instituţii dintre cele reorganizate în ultima vreme, mergeţi la tribunal. S-ar putea să aveţi surpriza ca un judecător să spună că în ultimele luni nu am avut un guvern real, ci un executiv-fantomă. Şi, cu toate acestea, domnul Tăriceanu merge înainte. Ca personajul din film. Nu mai e un domn cu cămaşă albă apretată, ci un şomer care se bate pe maidan pentru supravieţuire. Dar ce aere îşi dă!