Viata e suficient de urâta ca sa merite efortul sa ne mintim ca e frumoasa. Dar când altii vor sa ne minta nu mai acceptam. Fiindca astfel am admite caracterizarea ca suntem prosti. In cazul meu ar fi adevarat; dar chiar toti…
Priviti numai cele petrecute in ultimele zile. Ni se spune ca economia româneasca duduie si o ducem foarte bine, dar se scumpeste curentul electric. Ni se spune ca parlamentarii plesnesc de atâta patriotism si interes pentru problemele noastre fundamentale, dar initiaza o motiune de cenzura in problema invatamântului, la discutiile careia lipsesc in masa. De unde rezulta ca aceasta motiune a fost inaintata doar in scopul de a se faulta unii pe altii si de a simula o activitate parlamentara consistenta. Ni se spune ca mentinerea taxei de prima inregistrare e in folosul nostru si nu are nimic de-a face cu un inalt personaj al vietii politice românesti implicat in importuri de masini. Dar cel mai mare bine pe care ni-l face parlamentul este acela ca aplicarea ANI este coordonata si controlata de Senat, iar analizele se fac numai cu acordul cerut cu delicatete de cei din parlament, cazuti din greseala in vizor; si noi, care speram ca tocmai parlamentarii sa fie controlati in mod independent si fara restrictii…
Este adevarat ca este absurda cearta intre cele doua palate, cu accente de periferie politica si profund daunatoare unei vieti politice, daca nu normala, cel putin acceptabila; responsabilitatile trebuie depistate cu grija si raspundere, fiindca exista multi covinovati, iar sanctiunile ce se impun trebuie sa fie stabilite pe masura. Aici am gresit si noi cerând celor doi protagonisti angajati in lupta sa cedeze cel mai inteligent; ceea ce, evident, nu avea cum sa se intâmple. Sunt absolut de acord sa se vegheze ca vreo forma a dictaturii sa nu incerce sa se insinueze. In aceasta directie, sansele presedintelui s-au diminuat drastic; asta nu inseamna sa le neglijam. Nimic nu corupe mai mult pe lume decât setea de putere absoluta. A aparut insa un fel de dictatura parlamentara. Amânam alegerile europarlamentare, discutia despre alegerile uninominale, precum si orice probleme fundamentale pentru atunci când vom vrea noi. Caci doar suntem alesii poporului si pentru noi voteaza si nepoatele… Domnilor parlamentari, sunteti alesii poporului doar daca va indepliniti mandatul pentru care ati fost votati si nu mai lipsiti cu atâta sfidare; altfel, sunteti rebuturile poporului; oricum, ne bucura faptul ca ne aratati zilnic cine sunteti in realitate. Ca si intreaga clasa politica, de altfel. La un om politic, nu ma intereseaza cum il cheama si din ce formatie politica face parte (spun „formatie“, caci partide nu prea avem), ci daca are calitatile morale si profesionale necesare demnitatii pe care o ocupa. De fapt, toate formatiile politice au o legatura comuna: setea de putere.
E de speriat cum, saptamânal, apar noi cazuri de coruptie, care se alatura celor anterioare, suparator de nerezolvate. Unde sunt oare oamenii? S-a incercat sa se dea un raspuns la aceasta intrebare, propunându-se o comisie parlamentara; dar, in afara de presedinte, Felix, nu au gasit oameni pentru comisie. Ca sa se gaseasca totusi un raspuns la aceasta intrebare a fost chemat din antichitate expertul in domeniu, Diogene. El a deschis un SRL si-a inceput sa caute ziua, cu felinarul aprins in mâna, oameni in clasa noastra politica. Dar, negasind, a fost nevoit sa dea faliment. A vrut sa se ocupe de vechea meserie, cea de dogar; dar i s-a cerut o spaga prea mare pentru aprobari. Asa ca, având acum cunostinta de realitatea româneasca, s-a inscris in partidul „Iti lipseste o doaga“ si a ajuns senator… A venit si Alexandru cel Mare, convins ca geniul sau militar va fi apreciat; da’ de unde. Pâna la urma a inceput sa se ocupe de tranzactii dubioase cu arme sau tigari, de licitatii trucate; si cum fusese seful informatiilor din armata sa, a fost primit si el in amintitul partid.
Toate acestea m-au facut sa ajung la concluzia ca remanieri guvernamentale, alegeri etc. nu vor avea nici un efect, daca va ramâne acelasi cadru al vietii noastre politice si cetatenesti. Vom schimba niste oameni politici cu altii de aceeasi categorie. Schimbarile trebuie sa fie profunde, institutionale, ale justitiei. Dar cine sa le faca? Isi va sapa actuala clasa politica propria-i groapa? Aiurea!
Ar fi trebuit si eu sa vorbesc de intâlnirea de la Cotroceni! Dar exista atâtea alte lucruri neinteresante despre care putem vorbi…
