Au trecut ore bune de la aflarea grozaviei intâmplate intr-un apartament din Caracal. Parintii micutului Mihail Alexandru, de numai trei ani si doua luni, traiesc un vis urât din care nu se pot trezi. I-au despartit, in ultima vreme, multe altele intâmplate, dar ieri, când si-au condus copilul pe ultimul drum, au fost uniti in durere.
Alexandru a fost ucis, marti seara, de concubina tatalui sau, Narcisa Uta, de 25 de ani, din Caracal. Ieri a fost inmormântat la Vladila, de unde a plecat tatal sau cu gândul ca avea o viata implinita. Femeia a declarat anchetatorilor ca l-a lovit pe copil cu capul de calorifer, de mai multe ori, pentru ca o scosese din sarite. Asta dupa ce, ore intregi, a sustinut varianta ca ar fi cazut de pe coltarul din sufragerie, dupa care s-a gândit ca este mai credibil scenariul conform caruia Alexandru a cazut de pe un scaunel si s-a lovit cu capul de calorifer… Nu mai conteaza, e drept, dar cei care l-au crescut, cu dragoste, pe baiat vor sa stie ce a avut in blestemata de minte Narcisa Uta, criminala, atunci când a luat viata ingerului lor.
„Vedeam ca e speriat, ca mai plânge“
Mihail Alexandru a fost crescut de bunica de la sapte luni, când parintii lui s-au despartit dintr-un motiv aproape copilaresc. Mama a plecat, lasându-l in grija tatalui si a soacrei. N-a pus niciodata probleme, era un copil cuminte, poate prea linistit. Avea trei ani si doua luni când femeia fara suflet l-a lasat fara viata, dar, afirma tatal micutului, Marian Duica, nu spunea mai mult de „tata“, „apa“, „papa“ si alte câteva cuvinte. Acum regreta ca nu a luat in serios spaima copilului, manifestata de fiecare data când se apropia de el Narcisa Uta. „Vedeam ca e speriat, ca mai plânge, dar ea imi spunea ca nu e obisnuit cu ea, ca ma iubeste pe mine prea mult si nu vrea sa stea la altcineva“, povesteste barbatul aflat inca in stare de soc.
Bunica lui Alexandru sta lânga cosciug si ii mângâie cu disperare picioarele. Se opreste rar din plâns si doar pentru a izbucni mai cu foc. A avut o strângere de inima când, in urma cu doua luni, baiatul ei a venit si i-a spus ca ia copilul si-l duce la Caracal, sa stea impreuna de copiii Narcisei. De atunci, de fiecare data când l-a vazut, i se parea speriat si din ce in ce mai trist. Ultima data când l-a adus in vizita, in urma cu câteva zile, Alexandru a inceput sa plânga si sa-i roage sa nu-l mai duca „la boc“. Nu pentru ca nu se adaptase la traiul din apartament, isi dau acum seama apropiatii, ci pentru ca toata ziua traia, probabil, un calvar alaturi de mama vitrega.
„Am intrebat-o de unde are vânataile si mi-a zis ca se zgârie in somn“
Mihail Alexandru era slabiciunea familiei. Unchii, matusile, verisorii, cu totii povestesc despre cât era de cuminte. Si isi mai amintesc, fiecare, de episoade derulate in cele doua luni, de când Marian, tatal baiatului, a ales sa stea cu Narcisa, episoade care ar fi trebuit sa le dea de gândit. „Copilul nu statea la ea de nici un fel, plângea, nu mai voia sa plece de la noi. A venit de mai multe ori cu zgârieturi, iar eu atunci am intrebat-o ce are. A sarit cu gura ca se zgârie in somn, ba ca vânataia din obraz o are de la masea, ba ca a cazut, din astea…“, isi aminteste sora lui Marian.
Marian, la rândul sau, regreta aproape fiecare clipa petrecuta in ultimele doua luni. „Trebuia sa n-o cred, dar nu aveam de unde sa stiu… De fiecare data când eram acasa il lua in brate, il pupa, nu-l scotea din «mânca-l-ar mama»…“, spune barbatul cu parere de rau.
Acum se chinuieste sa inteleaga ce s-a petrecut cu adevarat. I s-a spus ca Narcisa l-a dus la spital când ramasese fara suflare. Ieri-dimineata, când s-au dus in Caracal sa mai cumpere câte ceva, ar fi auzit ca altcineva l-ar fi gasit pe baiat lânga bloc si de-abia dupa aceea femeia a plecat cu el, nu au dat nici de taximetristul pe care Narcisa l-a indicat ca fiind cel cu care a dus baiatul la spital… Marian are multe intrebari pe care nu stie cui sa le puna. De ce nu l-a sunat pe el sa mearga la spital, pentru ca se afla in cursa la acea ora, de ce nu l-a anuntat nici mai târziu, ci a fost nevoie sa afle de la politisti, de ce, de ce… Noaptea aceea si-o aminteste acum minut cu minut, fara sa-i fie de vreun folos.
„Ajunsesem sa dorm in masina, nu visa decât bani, bani si iar bani“
Marian a cunoscut-o pe Narcisa prin intermediul unei cunostinte, din câte stie mama acestuia. „A luat-o s-o duca undeva, pe drum au stat de vorba si ce s-a intâmplat dupa… Inainte sa-mi ia copilul si sa-l duca la Caracal, a venit o data cu ea si o data cu a batrâna. Eu n-am vrut, la inceput, sa-l dau, dar au zis ca vor sa fie o familie“, mai spune bunica micutului.
Barbatul isi da seama acum ca nici un moment n-a trait o poveste de dragoste. „N-am luat-o sa-mi aiba grija de copil, ca statea mama de el, n-am luat-o nici de frumoasa, ca ati vazut cum arata… Am luat-o… N-am putut sa vad cum se purta cu baiatul, ca daca stiam eu… Ce sa zic, ajunsesem de munceam aproape nonstop, eram tot timpul cu taxiul in cursa, de se mirau si colegii ca nu prea dau pe-acasa. Ajunsesem sa dorm in masina, nu visa decât bani, bani si iar bani. Eu eram singurul care aduceam bani in casa, am stat si cu mama ei intr-o perioada, si cu a batrâna, mama maica-sii“, povesteste Marian.
„Ma mai lasa soacra-mea sa-l vad pe furis, dar acum la cine mai vin?!“
Ionica Dan, mama naturala a baiatului, regreta din suflet ca a plecat si si-a lasat baiatul. „Nu s-a putut altfel, nu m-am recasatorit, cum se vorbeste, nu am alti copii… Eu am tinut la el si am tras sa ne-mpacam, dar daca a gasit-o pe asta?! Pe baiat il mai vedeam, nu foarte des, dar il mai vedeam. Ma mai lasa soacra-mea sa-l vad pe furis, dar acum la cine mai vin?!“, povesteste femeia, care a primit acordul de la rudele sotului sa stea la capatâiul copilului. Nici ea nu intelege ce suflet poate avea o femeie ca sa faca asa ceva. Jeleste de doua zile si o sa-si plânga odorul o viata. L-a pierdut a doua oara, de data aceasta definitiv.
La Primaria Vladila, functionarii au auzit de drama familiei Duica si de-abia se abtin sa nu plânga vorbind de cel mic. „Il ingrijea foarte bine tanti Oprica (bunica lui Alexandru – n.r.), stiu pentru ca era la alocatie monoparentala si ii faceam noi evaluarea la sase luni. Era un copil frumos, dolofan, ingrijit… Am auzit ca de-abia a vrut sa-l lase pe tata sa plece cu el la Caracal“, e tot ce mai pot spune acestia, uimiti si mâhniti de cele intâmplate.
