Fiscul poate să verifice veniturile reale ale persoanelor care au declarat la stat mai puţin decât câştigă. Inspectorul fiscal poate să-i „cotrobăie“ persoanei prin conturi sau să-i verifice patrimoniul. Însă, legea nu spune când poate începe verificarea şi cum sunt selectaţi oamenii. Dar atenţie! Controlul se poate face chiar şi la domiciliu. În spatele uşilor vilei contribuabilului evazionist nu garantează nimeni că inspectorul fiscal va rămâne „nemânjit“.
Guvernul a introdus în mare grabă în Codul fiscal reguli privind verificarea persoanelor fizice care au venituri mult mai mari în realitate decât cele declarate. Noul mecanism se vrea unul de luptă împotriva evaziunii şi pentru prima dată se pune accent pe averea personală a contribuabilului, aspect mult aşteptat chiar de către ANAF, în speranţa că se va diminua evaziunea fiscală. Numai că OUG nr. 117/2010, aşa cum a fost publicată în grabă în Monitorul Oficial chiar înainte de finalul anului, introduce reguli care nu se pot aplica în această formă, în verificarea persoanelor fizice. Guvernanţii doar au înşiruit o serie de „metode indirecte“ de verificare a averilor personale, fără a preciza exact cum se poate face acest lucru sau începând de când, în sensul că nu se ştie dacă se aplică veniturilor din 2010 sau celor din 2011.
Maneliştii şi alţi evazionişti scapă
şi de data aceasta
Teoretic, legea a fost dată pentru ca persoanele fizice care nu pot fi controlate de Fisc să plătească impozite aferente veniturilor reale încasate într-un an. Erau vizaţi maneliştii şi alţi interpreţi care nu plătesc mai nimic la stat, deşi câştigă mii sau zeci de mii de euro pe lună. Erau vizaţi chiar şi oamenii de afaceri ale căror firme lucrează pe pierdere, dar averea lor creşte văzând cu ochii, cel mai probabil din bani câştigaţi la negru. Practic, nici una dintre metodele propuse de oamenii legii nu se poate aplica în realitate. Nu se ştie nici măcar cum vor fi selectaţi cei care urmează să fie verificaţi. Directorul adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Mihai Antonescu, a precizat: „În acest moment nu avem norme de aplicare a acestei prevederi legale. De asemenea, trebuie să vedem dacă baza de calcul o constituie veniturile realizate de persoanele fizice în anul 2010 sau cele ce vor fi realizate în 2011“. În cazul în care se vor lua în calcul veniturile anului 2011, atunci verificarea persoanelor fizice care nu plătesc impozite la valoarea reală se va face abia de la jumătatea lui 2012 încolo, adică după ce se depun, de obicei, fişele fiscale ale persoanelor fizice. Actul normativ prevede că procedura de aplicare a metodelor indirecte se aprobă ulterior prin hotărâre de guvern.
Prevederile din OUG nr. 117/2010 sunt ambigue, în sensul că se vor face verificări ale persoanelor fizice dacă există diferenţe semnificative între veniturile lor declarate şi cele reale, acestea din urmă numindu-se pompos „situaţia fiscală personală“. Dacă există diferenţe între sumele declarate la stat şi cele reale de cel puţin 50.000 de lei, atunci începe verificarea persoanei în cauză. „Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 de lei“, se arată în Codul fiscal modificat.
Cum va număra statul conturile, hainele de blană, maşinile şi vilele
Metodele propuse de executiv pentru verificarea averilor persoanelor suspecte că fac evaziune sunt dificil de aplicat, până nu apar norme metodologice. De exemplu, prima metodă indirectă propusă pentru stabilirea bazei de impozitare constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate. Contribuabilul poate spune că a avut bani mai de mult, donaţie de la o „mătuşă Tamara“ care a murit sau că i-au fost trimişi de un frate care munceşte în străinătate. În cazul acesta, analiza Fiscului pică şi evazionistul scapă fără să plătească un leu la stat. A doua metodă propusă este metoda fluxurilor de trezorerie, care presupune o analiză a conturilor bancare pentru a observa fluxurile băneşti. Şi aici există portiţe de scăpare pentru evazionişti: dacă au bani la negru, îi ţin la saltea când ştiu că le sunt verificate conturile sau îi depun în bancă pe numele copiilor, al părinţilor, bunicilor etc. Metoda patrimoniului este cea de-a treia propusă de legiuitorii români şi constă în „determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal“. Din nou nu poate fi aplicată metoda decât dacă prin lege li se permite inspectorilor fiscali să verifice şi maşinile, vilele, hainele de blană, bijuteriile şi alte bunuri cumpărate pe numele rudelor contribuabilului verificat.
Sunt trimişi oamenii
Fiscului… să ia şpagă
OUG 117 spune că, dacă se constată diferenţe semnificative între veniturile reale şi cele declarate la stat, atunci i se solicită contribuabilului prezentarea în cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare. Dar că inspectorul fiscal poate să-l cheme pe om la Fisc, dar poate să-l verifice şi la domiciliul acestuia sau chiar la sediul sau domiciliul unui prieten sau al unei rude, care îi acordă acestuia asistenţă. Este greu de spus dacă va rezista inspectorul fiscal să nu ia şpagă în cazul în care controlul se face la domiciliul contribuabilului, departe de „ochii“ iscoditori ai unor camere de supraveghere sau departe de ochii colegilor de serviciu.
Scenariu pesimist
Într-un scenariu pesimist, inspectorul fiscal merge acasă la manelist, în vila luxoasă a acestuia. Manelistul se jură că e amărât şi nu câştigă „decât“ 1.000 de euro pe zi şi se oferă să-i dea organului fiscal câştigul său pe o zi întreagă, numai să îl scape de impozit. Cine poate garanta că nu va lua omul Fiscului banii? Într-un scenariu optimist pentru reprezentantul statului, contribuabilul controlat poate să „doneze“ câştigul său pe o lună inspectorului fiscal şi până anul viitor nu va mai fi verificat.
Scenariu de-a dreptul tragic
Iată ce se poate întâmpla cu cei care au veniturile la vedere. Un inginer care toată viaţa şi-a achitat impozitele la timp are de plată la stat o restanţă de 2 lei, pe care a omis să o achite la termenul scadent. Peste 30 de zile, omul primeşte somaţie de plată, însoţită de titlu executoriu că trebuie să achite datoria, în caz contrar va fi executat silit. Omul are două variante: fie îşi ia liber de la serviciu să conteste somaţia sau să plătească debitul, fie se gândeşte că nu stă statul în cei doi lei ai lui. Dacă alege cea de-a doua variantă, atunci a greşit. Peste o lună, omul se trezeşte cu toate conturile blocate şi nu poate să-şi scoată salariul de pe card şi nici să-şi plătească ratele la bancă.
