Bătaia pe conturi

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În ultimele luni, fiscul a golit conturile firmelor doljene de 23,6 milioane de euro. În lipsa unei pieţe a bunurilor sechestrate, poprirea pe conturi este cea mai folosită metodă de executare silită. Patronii se plâng că firmele sunt condamnate la moarte în lipsa lichidităţilor şi caută soluţii să scape de executări.

Criza economică mondială a ascuţit lupta pentru lichidităţile din conturile bancare ale firmelor. Patronatele din Oltenia se plâng că fiscul le goleşte conturile şi condamnă firmele locale la dispariţie, din lipsă de lichidităţi. „Din cauza blocajelor şi a crizei de lichidităţi, firmele încep să adune restanţe la bugetul de stat. Ulterior, fiscul vine, constată datoriile şi, după încheierea procesului-verbal, blochează conturile firmei şi le goleşte. Poate că firma face contestaţie şi are dreptate, dar fiscul îi ia banii. În condiţiile crizei actuale, statul trebuie să ia măsuri pentru a ajuta firmele să supravieţuiască“, spune Valentin Cristea, preşedinte al Federaţiei Patronatelor din Regiunea Oltenia (F-PRO). Poprirea pe conturile bancare ale societăţilor pare în această perioadă de criză cea mai bună metodă de executare silită pe care o aplică fiscul. „30% din sumele încasate către buget provin din popriri pe conturi“, afirma recent Mihai Antonescu, directorul coordonator adjunct al Activităţii de Metodologie şi Administrarea Veniturilor Statului, din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj.

Posibilităţi de a ocoli executarea

În perioada iunie-august, veniturile încasate de fiscul doljean din popririle pe conturi s-au ridicat la peste 100 de milioane de lei (23,6 milioane de euro), la care se adaugă cele încă necontabilizate din luna septembrie. Directorul Mihai Antonescu, din cadrul DGFP Dolj, spune că numai instanţa poate opri o executare silită. „După încheierea actului de control, firmele au la dispoziţie 15 zile pentru a achita debitele. Dacă nu o fac, se trece la măsuri de executare silită. Legea ne permite să le facem pe toate o dată, iar poprirea pe conturi este una dintre aceste măsuri. Firmele pot face contestaţie pe cale administrativă, iar după aceea la instanţă. Pentru a opri executarea silită, firma trebuie să vină cu un act de la instanţă care suspendă executarea până la judecarea procesului pe fond“, a precizat Antonescu. Există şi alte modalităţi de a suspenda o executare silită: una dintre ele ar fi ca firma să demonstreze că banii din contul pe care se pune poprire sunt destinaţi plăţii salariilor angajaţilor. Alta ar fi să arate că executarea lichidităţilor aduce grave prejudicii societăţii. „În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, având consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprirea conturilor bancare. Odată cu cererea de suspendare, debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege“, a precizat Radu Buziernescu, reprezentantul unei firme de consultanţă fiscală.