„Procesul“ de Franz Kafka, Editura Rao
Romanul „Procesul“ prezintă povestea unui funcţionar, pe nume Josef K., care e judecat timp de un an fără să ştie de ce, apoi este condamnat la moarte prin înjunghiere. În ziua arestării sale, K. deschide uşa camerei lui pentru a afla ce se întâmplă cu micul dejun şi declanşează astfel un val de întâmplări care se sprijină, de-a lungul întregului roman, pe metafora uşii. Acuzat de o greşeală pe care nu o cunoaşte, de nişte judecători cu care nu se întâlneşte niciodată, conform unor legi despre care nimeni nu ştie nimic, el va deschide nenumărate uşi în încercarea de a lămuri această situaţie. „Procesul“, piesă de referinţă în opera acestui geniu al absurdului care a fost Franz Kafka, renunţă la elementul supranatural pentru a reda cu deplină luciditate angoasa obsesiei umane. Sensul romanului este precizat într-o parabolă pe care preotul i-o spune lui Josef, cu puţin timp înainte de moarte: „Nimeni în afară de tine n-avea dreptul să intre aici, căci poarta asta era făcută numai pentru tine; acum plec şi o încui“. Aşadar, omul este liber; el ar fi putut să aleagă: ar fi putut să forţeze uşa închisă sau ar fi putut să plece. Preferă însă să aştepte, iar aşteptarea îi anulează libertatea, îl pune în aceeaşi situaţie cu paznicul – constrâns să stea în faţa uşii închise.
