Dacă ar fi trăit, Ion D. Sîrbu ar fi împlinit astăzi, 28 iunie, 89 de ani. Destinul a vrut însă altceva, astfel că astăzi, când vorbim despre unul dintre marii memorialişti ai Europei la trecut, singurele surse rămân amintirile unor prieteni dragi, printre care şi scriitorul Tudor Nedelcea. „I.D. Sîrbu a trăit aici, în Craiova, oraş pe care l-a considerat un fel de Isarlâk. De fapt, el a fost în Bănie într-un domiciliu forţat, asta petrecându-se după ieşirea lui din puşcărie. I.D. Sîrbu a făcut puşcărie pentru că a refuzat să-l denunţe pe Ştefan Augustin Doinaş, prietenul său de la revista Teatru.
După închisoare, deţinutul politic I.D. Sîrbu a fost luat din Valea Jiului de fostul director al TN Craiova, Alexandru Dincă, şi adus, pe garanţia lui, la Naţionalul din Bănie, pe post de secretar literar. I s-au montat şi piese pe scena TN Craiova.
I.D. Sîrbu a fost un vizionar… Ţin minte că, în aprilie 1989, când el, deja bolnav (se declanşase cancerul la vălul palatin şi ştia că va muri), mai putea încă vorbi, ne-a spus nouă – am fost la el acasă împreună cu scriitorul Grigore Traian Pop şi cu actorul Ion Colan – următoarele: „Bă, voi veţi scăpa de comunism! Ce a făcut Gorbaciov cu Perestroika este Cutia Pandorei şi voi veţi scăpa…“. Eu i-am răspuns: „Nea Garry, asta-i poveste!“. Şi peste câteva luni s-a adeverit. De altfel, afişul piesei lui de teatru „Arca Bunei Speranţe“, realizat la sugestia lui I.D. Sîrbu cu semnul victoriei, a fost preluat de revoluţionari în decembrie 1989. Nimeni însă nu a menţionat că semnul acela, al victoriei, este concepţia lui I.D. Sîrbu cu patru luni înainte de evenimentele din decembrie 1989! Premierea acestei piese la Teatrul Naţional din Craiova, „Arca Bunei Speranţe“, a fost chiar în ziua când Garry Sîrbu a murit, 17 septembrie 1989“. Şi, chiar dacă de-a lungul existenţei sale a fost mâhnit de prieteni, I.D. Sârbu nu poate fi contestat. Lucrările sale, activitatea sa nu pot fi trecute cu vederea, astfel că I.D. Sârbu continuă să trăiască şi în prezent. Chiar dacă piesele lui I.D. Sîrbu nu sunt jucate, opera lui, inclusiv cea de „sertar“, este publicată. „Un gest frumos este faptul că acad. Eugen Simion vrea să-l includă pe I.D. Sîrbu în celebra sa colecţie de prestigiu universal „Opere fundamentale“, după modelul „Pleiade“, colecţie unde sunt trecuţi toţi scriitori clasici. Practic, Eugen Simion în face pe I.D. Sîrbu scriitor clasic, alături de Eminescu, Creangă, Caragiale, Rebreanu. I.D. Sîrbu n-a intrat într-un con de umbră, iar asta se datorează, cum spuneam, în primul rând, acad. Eugen Simion, cel care a făcut emisiuni speciale, a scos un număr special dedicat lui Sîrbu din «Caiete critice», de 400 de pagini. De opera lui s-a ocupat, în primul rând, Elisabeta (Lizica) Sîrbu, soţia lui, o femeie cu un devotament ieşit din comun. Trebuie amintit şi Toma Velici, care l-a cunoscut şi adorat pe I.D. Sîrbu şi care s-a implicat în publicarea operei acestuia“, a completat Tudor Nedelcea.
