Tipografi şi tipografii

Oamenii au căutat mereu să-şi exprime gândurile. Au făcut-o la început prin cuvinte, numai că timpul a cerut la un moment dat şi o altfel de exprimare, prin semne vizibile, aşa că au creat tipograful şi a lui meserie, dar şi tipografia.

Meritul îi revine primului tipograf al Craiovei de altădată, Constantin Lecca.

Povestea unui început

Poposind pe meleagurile olteneşti din oraşul său de la poalele Tâmpei, Constantin Lecca, un cunoscător al artei tipografice, profesor şi pictor, pune în capitala Olteniei bazele primei tipografii, „un teasc de tipărire“, cum îi plăcea să-l numească. Scopul era acela de a edita o gazetă în Oltenia şi de a tipări aici cărţile mult dorite de şcolari, şi nu numai. Şi cum un asemenea act nu putea fi săvârşit fără acordul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, tipograful Constantin Lecca întocmeşte o petiţie. În cererea sa, distinsul cărturar menţionează că posedă cunoştinţe în meşteşugul tipografiei şi că doreşte ca în timpul liber să se ocupe de această întreprindere: „Prea înălţate doamne, înaintarea ce necontenit fac toate lucrurile obşteşti sau înalta oblăduire a măriei tale, asigurează şi pentru cultura limbii româneşti o sporire neprecurmată; acum fieşcare se socoteşte norocit de a contribui pe cât este putinţa la această cultură ori prin lucrări originale sau prin felurimi de traduceri şi numărul producătorilor literari creşte din zi cu zi. Tiparul, această industrie prin care asemenea producţii ies la lumină, fiind acum aproape a rămâne în domeniul public, slobozit de marginile ce i se pusese privileghiul exclusiv, va adaoga şi mai mult numărul acestor lucrări înbleţegând mijloacele de publicaţie. Subînsemnatul, având cunoştinţe de meşteşugul tipografiei şi dorind a întrebuinţa la această lucrare toată vremea ce-i rămâne slobodă despre alte îndatoriri ce într-aceeaşi sferă sunt puse asupră-i, face plecată rugăciune măriei tale să i se dea nel(tă) slobozenie a ţine un teasc de tipărire în (oraşul) Craiova, care fiind un al doilea centru de oblăduire a celor cinci judeţe se va înlesni cu aşezarea (acestei) industrii acolo la diferite trebuinţe“, sunt rânduri care stau mărturie în paginile de istorie ale tipografiei din Oltenia.

Nu peste mult timp, Departamentul Treburilor din Năutru făcea cunoscut Ocârmuirii judeţului Dolj că domnitorul a aprobat cererea lui Constantin Lecca: „Departamentul pricinilor din Năutru, Ocârmuirii judeţului Dolj… Din coprinderea alăturării aci în copie jelbi cu nr. 5025, ce au dat către măria sa Vodă Constantin Lecca, va lua Ocârmuirea cunoştinţă de cererea ce face cu a i se da voie a deschide tipografie aici, în capitala Craiova, pe temeiul ofişului înălţimii sale cu nr. 462 septembrie 3… Rugăciunea jeluitorului pentru deschiderea tipografiei de la 1-iu noiemvrie ce leatul următor fiind primită, Ocârmuirea îi va face cunoscut că poate deschide de la 1-iu noiemvrie tipografie, păzind în lucrarea aceştii tipografi(i) regula ţenturii, după dezlegările ce va primi prin cinstitul Secretariat al Statului“.

Prima tipografie, primul ziar

O dată aprobarea primită, Constantin Lecca face demersurile necesare pentru achiziţionarea utilajului, pentru stabilirea locaşului unde urma să funcţioneze tipografia. Îi sunt alături Ioan Maiorescu, conducătorul Şcolii Centrale din Craiova, dar şi marele clucer Grigore Otetelişanu. Pe 3 octombrie 1838, profesorul-pictor Constantin Lecca izbuteşte să scoată de sub tipar, de sub teascuri, prima gazetă craioveană, „Mozaicul“. Încă de la primele numere, apariţia sa este salutată de celelalte publicaţii ale timpului, „Curierul românesc“, al lui Ion Heliade Rădulescu, de la Bucureşti, „Albina românească“, a lui Gheorghe Asachi, de la Iaşi, dar şi de „Gazeta de Transilvania“, de la Braşov, care titrează: „Elogierea articolelor cu care acest jurnal îşi umple foile sale, interesul ce insuflă cititorilor printr-însele şi desfătarea ce pricinuieşte iubitorilor de citanie ne supun la o datorie neapărată de a-l recomanda de obşte“. Vine să-i susţină spusele şi „Albina românească“: „O nouă foaie a literaturii a răsărit pe orizontul României… «Mozaicul» cel interesant“.

Acesta avea să fie doar începutul, căci au ieşit rând pe rând, sub atenta supraveghere a celui care se lupta deseori eroic cu neajunsurile materiale, lipsa de interes şi sprijin şi uneori chiar cu ostilitatea autorităţilor, alte publicaţii. „Urmare a strădaniilor depuse, în tiparniţa sa au apărut o seamă de opere literare, cărţi pentru copii şi tineret, manuale şcolare“, după cum se menţionează în paginile de istorie ale tipografiei.

Tipografia Samitca

Învins de greutăţile cărora cu ani în urmă le făcuse faţă, Constantin Lecca predă ştafeta lui Iosif Samitca, proprietarul unui atelier de legătorie de cărţi, motiv pentru care era cunoscut în oraş sub numele de Iosif legătorul. Îi va lua asociaţi pe geamgiul Iancu Moise-Taubam, căci avea un însemnat capital bănesc, şi pe George Albeanu. Tipografia continua să-şi scrie istoria. În timpul Revoluţiei de la 1848, tipografia lui Samitca scoate unele „chemări“ ale Comitetului „propagand“ din Craiova. Apar însă şi publicaţii noi. Istoria era dusă mai departe peste ani şi de noua generaţie a vremii lui Ralian Samitca. Se intra într-o nouă epocă, tiparul îndeplinind o activitate sporită şi mult mai legată de nevoile vieţii culturale ale urbei. Exemplul lor va fi continuat peste ani şi ani, astfel că, în Oltenia, Craiova avea să devină unul dintre principalele centre tipografice ale ţării.