Felicia Filip, Iris, Răzvan Mazilu, Dream Band, regizorul Cristian Mihăilescu şi producătorul artistic Mike Godoroja au deschis la Craiova campania Filipissima.
Un spectacol de zile mari, ar spune unii, în timp ce alţii ar adăuga „artă, domnule, artă“. Sunt, de fapt, impresiile la cald ale celor care au ales să fie alături de Felicia Filip şi de invitaţii săi la Craiova la spectacolul Filipissima, un turneu purtând semnătura „reginei Traviatei“, desfăşurat pe perioada a 14 luni (aprilie 2007-iunie 2008). „Un şir de spectacole, nu concerte, în care vor fi prezentate piesele de pe noul album care se lansează astăzi (luni, 28 mai-n.r) la Craiova. Piese de Freddy Mercuri, Rod Steward, John Lenon, în duet cu Iris, în interpretarea Feliciei Filip. În urma acestui turneu vom dona o parte din fondurile obţinute tinerilor talentaţi din România. Practic, este o continuare a campaniei iniţiate cu şase ani în urmă de Felicia Filip, care acordă o bursă unui tânăr muzician român. De această dată, vor fi încurajaţi mai mulţi tineri. Li se vor acorda fondurile necesare deplasării la festivalurile naţionale şi internaţionale, la cursurile de măiestrie din străinătate, convinşi fiind că avem tineri talentaţi şi în domeniul muzicii şi că e cazul să le întindem o mână de ajutor. Lumea trebuie să ne cunoască şi altfel“, a precizat Cristian Mihăilescu, regizorul spectacolului.
În culisele unei repetiţii
După o repetiţie istovitoare, cu tot ceea ce înseamnă culisele unui spectacol de o asemenea amploare, desfăşurată pe durata a două ore, în care vocile au fost încălzite, între drumurile sunetiştilor de la pupitru pe scenă, a venit în sfârşit ok-ul. Şi totuşi, o problemă la boxa din dreapta scenei. Se remediază şi ea. Şi din nou se repetă. De această dată, un fragment din „Traviata“. Felicia Filip se opreşte. Ceva nu ieşea aşa cum îşi dorea. La rugămintea sa, regizorul Cristian Mihăilescu, de altfel şi soţul marii artiste, se aşază în sală, undeva lângă pupitrul de sunet. Din nou se cântă „Traviata“. O interpretare impresionantă. Şi, totuşi, urechea formată a regizorului sesizează o problemă la final. Se repetă din nou. În tot acest timp, spectatorii de ocazie, băieţii de Iris, gustă, între scurtele conversaţii, dulcea aromă a artei. O „Traviata“ perfectă, bineînţeles în interpretarea „reginei“. Cei de la Dream Band părăsesc scena. Le iau locul cei de la Iris. Chiatra îşi încălzeşte corzile, Cristi Minculescu urcă pe scenă. O are alături pe Felicia Filip. „M-ai rugat din nou acum/Să mă-ntorc pe vechiul drum/Nopţile au amintiri şi multe priviri/Zi de zi, eu te chemam/Era târziu şi te visam/Frunze cad în calea ta, veneai pe înserat/Toate au fost la timpul lor/şi mi-am zis că nu-i uşor/Să pictezi un colţ de cer, când tot a fost ieri/Flori de dor la geamul tău/Luna cântă valsul tău/Hai, revino, e toamnă iar/Cu ploi şi soare/Tot ce-a fost ca la-nceput/Din nou apare“ sunt versuri ce se fac auzite acum pe scenă. E „Ultima toamnă“. Jumătate de oră ne mai desparte de începerea marelui spectacol. Repetiţiile sunt în toi. Se mai face o singură probă. O ultimă melodie, alte versuri cunoscute ale altui şlagăr: „De vei pleca, să iei cu tine/Doar nopţile în care noi am fost/Nemuritori/Uitarea vine… te rog să-mi spui/Acum ce are rost…/De vei pleca, de vei pleca,/Cerul să vegheze drumul tău/De vei pleca, de-ţi va fi bine/Un înger voi fi eu… /Iubirea mea… tu să ai grijă/Prin vânt şi ploi atunci când ai să mergi/Nu mă uita, căci eu voi fi mereu/Pe unde treci!/De vei pleca, de-ţi va fi bine/Un înger îţi va spune visul meu/De vei pleca….“. Şi ei pleacă, dar pentru câteva minute, pentru a se pregăti pentru marele show.
De la „Othello“ la „Traviata“ şi la „De vei pleca“
Şi după ce Răzvan Mazilu îşi face ultimele aranjamente înainte de marea întâlnire cu publicul craiovean, cortina se lasă, pentru a se ridica atunci când reflectoarele vor cădea pe ea. În aplauze furtunoase, apare Felicia Filip, cu al ei „Othello“. „C’est la vie“, un vals „Nopţi de mătase“ şi mai apoi „Sonata lunii“. „Sublim“ se distinge un glas în ropotul acela de aplauze. Un zâmbet de acolo de sus li se arată şi apoi, ca o răsplată, altă piesă în interpretarea unei voci excepţionale. Din nou ovaţii asemenea celei a lui Monserat Caballecare, care după reprezentaţia sa şi a Feliciei Filip cu „Il viaggio a Rheims„ de la Covent Garden, a exclamat: „Sei un cavallo di scena!“. Pe scenă, un prim invitat, la fel de celebru, regizorul Răzvan Mazilu. Alt exerciţiu de artă. Îi urmează „Odă bucuriei“, „Bolero“, şi „Traviata“ în intrepretarea Feliciei Filip şi a aceluiaşi Răzvan Mazilu. O trecere spre rock-cult şi alt invitat, Iris. „Ultima toamnă“, „Baby, baby“, „Val de mare“ şi, în final, „De vei pleca“, cu Iris, Felicia Filip şi Răzvan Mazilu, arta la puterea trei. Un spectacol grandios, care a lăsat frumosul să vorbească.
Spicuiri dintr-un CV
Prestigioasa carieră internaţională a Feliciei Filip începe în 1991. Mai întâi, în Elveţia, la Basel, apoi pe zeci de scene ale lumii. Tânăra soprană este recunoscută ca „o nouă regină a Traviatei“, rol pe care îl tratează cu o muzicalitate distinsă (ca un ecou al studiilor de vioară, primul instrument studiat de Felicia Filip) şi cu puterea de interpretare a unei mari tragediene („Superba tragediană“, scria „L’est Republicain“ din Nancy, în mai 1998).
A cântat sub baghetele unor mari dirijori ca Silvio Varviso, Anton Guadagno, Daniel Oren, Carlo Rizzi, în regia lui Otto Schenk, John Cox, Jean Claude Auvray, Axel Corti, Nicolas Joel, cu parteneri ca Roberto Alagna, Francisco Farina, Marcello Giordani, Carlos Alvarey, Juan Pons, Vincente Sardinero. Nu au lipsit nici premiile internaţionale în 1983, la Concursul de canto „Francisco Vinas“ Barcelona – Premiul întâi şi Premiul Mozart, în 1985, la Concursul de canto „P.I. Ceaikovski“ – Moscova – Premiul doi, în 1987, la Concursurile de canto Belvedere – Viena – Premiul doi şi Premiul Japonez, în 1991, la Concursul de canto „Gloria lui Mozart“ – Toronto – Premiul întâi. Participările internaţionale i-au adus şi aprecieri din partea presei de specialitate din străinătate. Felicia Filip şi-a căpătat rând pe rând titulatura de „Divă cerească“, „foarte renumită stea a serii“, „O nouă regină a Traviatei“, „… această frumoasă româncă e emoţionantă“, „A dezlănţuit exaltarea. Ce voce clară şi puternică! Câtă dezinvoltură!“, „Prezenţa ei va rămâne în anale“, „ Donna di prima forza“, „O voce fenomenală“.
