Anghel Saligny

Anghel Saligny, născut la 19 aprilie 1854, a fost un academician, inginer constructor, ministru și pedagog român. El este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, fiind totodată şi unul dintre întemeietorii ingineriei românești. A urmat primele clase la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia. A studiat apoi în Germania, la Potsdam. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor pe fizicianul Hermann von Helmholtz. În perioada 1870 – 1874, a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori inginerii Schwedler și Franzius. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gh. Duca, la construcția căii ferate Ploiești-Predeal. Lucrarea sa cea mai importantă este proiectarea (1888) și construcția (1890-1895) podului peste Dunăre de la Cernavodă, care era atunci cel mai lung din Europa și printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume. Saligny a murit la data de 17 iunie 1925 la București, lăsând în urmă cel mai important simbol al ingineriei românești din perioada de început.