Simţi că te-a înşelat. Ai tu aşa un feeling, o presimţire. Parcă nu mai e aceeaşi femeie cu care te-ai căsătorit. E mai neglijentă cu treburile casei şi mai exigentă cu aspectul ei. Îşi cumpără prea des pantofi. Şi parcă şi culoarea la păr e schimbată. E clar. Te înşală. Dar îţi trebuie dovezi. Cum ar fi un test cu poligraful.
Intră amândoi în cabinet, uşor stângaci, vizibil încordaţi. El, ţeapăn şi mândru, zdrăngăne nervos, pe degetul cu ghiul, mănunchiul de chei prins în breloc de piele. Ea, pierdută în haina de blană scumpă, pare o copilă prinsă cu copiuţa în mânecă. Nu se aşază nici unul. Rămân în picioare, el inspectând critic locul, ea pironind ochii în vârful cizmei elegante. Discuţia începe greoi, pentru că nici unul dintre nou-veniţi nu are chef de trăncăneală. „Bun… Deci până la urmă aţi venit“, le spune zâmbind încurajator domnul în halat alb, psihologul. Femeia tace. Bărbatul ia cuvântul, ţâfnos: „Bineînţeles că am venit, doar trebuie să lămurim odată problema! Că nu sunt prostul nimănui! Şi, mai ales, nu al nevestei!!! Ce, am ajuns să-mi pună coarne? După opt ani de căsnicie, după ce i-am făcut doi copii, după toate concediile în străinătate, cadourile… uite, dom' doctor, numai blana asta m-a costat o mie jumate de euro! Să vezi bijuterii ce are! Şi ea ce face? Mă înşală cu unu' mai tânăr? Păi da, că eu am mai îmbătrânit, nu zic, şi fata s-a învăţat cu armăsar în putere!… O pun la detector, gata! Am obosit s-o urmăresc, să-i pun capcane! Acum o să spună aparatul clar: mă înşală ori ba!“. Femeia abia se mai vede sub vulpea polară. Ar vrea să spună ceva, dar emoţiile o gâtuiesc şi lacrimile i se strâng ciorchine sub pleoape. Suspină, se uită la psiholog, căutând disperată un sprijin. Acesta zâmbeşte împăciuitor. Nu e prima dată când asistă la o astfel de scenă. Îl ia pe bărbat deoparte, îi explică domol că nu are o atitudine tocmai potrivită şi că ar fi mai bine să aştepte în încăperea alăturată. Se întoarce apoi la femeie şi, timp de aproximativ 45 de minute, poartă cu ea o discuţie liberă, explicându-i cu blândeţe în ce constă testul poligraf şi ce întrebări i se vor adresa. Abia când simte că este cu adevărat calmă şi pregătită, o conduce la scaunul negru, îi leagă cele două furtunaşe de cauciuc peste piept şi abdomen – care măsoară respiraţia toracică şi abdominală -, fixează pe braţul stâng manşonul pentru tensiunea arterială, pe degetul mic prinde clipsul „crocodil“ pentru puls, iar pe arătător şi inelar două lamele cu scai, pentru reacţiile electrodermice – transpiraţia. După ce sfârşeşte întregul ritual, psihologul se aşază la calculator şi, calm, rar, începe să citească întrebările, la care femeia răspunde scurt: „Numele dvs. este…?“. „Da“. „Aveţi 36 de ani?“. „Da“. „Sunteţi căsătorită?“. „Da“. „V-aţi înşelat soţul?“. „Nu“.
Bărbaţii, mai geloşi decât consoartele
Nu sunt puţine cazurile de acest gen care intră în singurul laborator poligraf privat din Craiova. Cei mai mulţi „reclamanţi“ sunt soţii, care, răpuşi de gelozie, ajunşi la capătul puterilor după nenumăratele capcane întinse consoartelor, ajung să se adreseze unui specialist care să le dea, negru pe alb, răspunsurile.
„Femeile se adresează mai puţin laboratorului, pentru că nu reuşesc să fie la fel de convingătoare şi să-şi aducă soţii pentru testare“, spune R.T., psiholog principal şi expert poligraf în Craiova. „În schimb, bărbaţii, mai vulcanici, mai posesivi şi în mod cert mai aprigi la gelozie nu se sfiesc să-şi conecteze doamnele la detectorul de minciuni. Sunt cazuri în care, într-adevăr, soţiile sunt prinse cu minciuna, dar şi situaţii în care gelozia bărbaţilor este total nejustificată, ca în cazul de mai sus, dar în care nici rezultatul testului nu-i poate linişti pe bănuitori. Am întâlnit şi altă situaţie: doi tineri intenţionau să se căsătorească şi au venit în laborator pentru a se testa reciproc. Se pare că nu exista suficientă încredere la nici unul dintre parteneri, iar în această situaţie, un astfel de aparat a fost binevenit“, adaugă R.T.
Angajaţii, prinşi cu detectorul de minciuni
Pe lângă deconspirarea cazurilor de adulter, isteţul aparat din regim privat şi-a mai găsit un rol extrem de important în societatea craioveană din ultimii ani: acela de a descoperi angajaţii „model“, care cu o mână fac ploconeli, iar cu alta fură pe rupte din vistieria societăţilor unde lucrează.
„Nu pot da exemple concrete, pentru că aş trăda încrederea colaboratorilor mei“, explică psihologul. „Însă sunt câteva cazuri în Craiova în care firmele care au fost prejudiciate cu sume mari de bani au angajat laboratorul nostru poligraf pentru a-şi testa angajaţii. Este vorba fie de situaţii de criză, când prejudiciul a fost deja descoperit şi se urmăreşte recuperarea acestuia şi demascarea autorilor, dar şi de acţiuni de protecţie a firmei prin monitorizarea intenţiei angajatului, efectuându-se testări periodice, cu un puternic impact asupra conduitei ilicite în cadrul firmei. Cu alte cuvinte, ştiind că vor fi testaţi lunar sau trimestrial, angajaţii renunţă să mai fure. Ceea ce, să fim sinceri, într-o societate în care furtul a devenit aproape un mod de viaţă, nu poate să fie decât un pas către renunţarea la astfel de obiceiuri nesănătoase“, mai spune R.T.
În prima situaţie, de cele mai multe ori, vinovaţii nici nu mai apucă să fie testaţi: îşi dau demisia. De frică. În celelalte cazuri, sperând că vor trece testul cu succes, hoţii sunt demascaţi de calculator. Chiar dacă nu se urmează calea legală, lungă şi complicată, pentru a fi recuperat prejudiciul, cel puţin pericolul a fost îndepărtat, „robinetul a fost închis“. Aceasta este politica unor patroni din Craiova, care, aplicând angajaţilor testul cu poligraful, nu au urmărit să-şi recupereze pierderile, ci numai să le micşoreze, prin eliminarea angajaţilor păguboşi.
Criza şi poligraful
Ce înseamnă o testare la poligraf? O şedinţă la psihologul specialist. Începe cu o discuţie de 40-45 de minute, în care persoana este informată cu privire la întrebările care i se vor adresa. Urmează testul în sine: conectarea la un aparat, care monitorizează, prin cinci trasee, simultan, reacţiile la stimulii verbali.
„Persoana este supusă unui chestionar de 10-11 întrebări, aşezate într-o succesiune bine gândită. În timp ce individul răspunde la întrebări prin răspunsuri scurte, cu «da» sau «nu», se înregistrează tensiunea arterială, pulsul, respiraţia abdominală şi toracică, reacţiile electrodermice – transpiraţia“, enumeră psihologul R.T. „Este foarte greu ca o persoană să-şi ţină sub control toate cele cinci trasee. Din toată experienţa mea, mincinoşii au clar reacţii fiziologice. Marja de eroare la testarea poligraf este, aşa cum o spun şi statisticile, de 0,01%“, spune psihologul.
„În ce situaţii ar trebui să apeleze patronii la un poligraf? Pentru verificarea loialităţii salariaţilor faţă de angajatori; pentru prevenirea sustragerilor din societăţi comerciale prin examinări periodice ale angajaţilor; pentru examinarea candidaţilor pentru a fi numiţi în funcţii de răspundere sau conducere; pentru depistarea mânuitorilor de valori care, în decursul activităţii lor, şi-au însuşit bunuri sau valori de la locul de muncă; pentru verificarea veridicităţii afirmaţiilor unor persoane; pentru eliminarea din cercul de bănuiţi a persoanelor sincere care sunt suspectate ca urmare a unor conjuncturi nefavorabile acestora; pentru verificarea sincerităţii partenerilor de afaceri. Acum, că tot ne aflăm în criză economică şi tot mai multe firme fac disponibilizări, un test cu poligraful ar fi numai bun pentru a depista angajaţii care pot fi eliminaţi“, mai spune psihologul specialist.
Doar trei oraşe din ţară au poligraf
Folosit la început în poliţie, pentru rezolvarea cazurilor penale, poligraful s-a dovedit mai apoi şi cea mai bună unealtă pentru a demasca mincinoşii şi hoţii. Americanii au adoptat imediat metoda, deschizând primele laboratoare poligraf private. Au urmat europenii. În 2007, s-a deschis primul – şi singurul – laborator poligraf privat din Craiova. În prezent, numai în alte două oraşe din ţară mai funcţionează detectoarele de minciuni în regim privat: Timişoara şi Bucureşti. În Craiova, o testare cu poligraful costă de la 200 de lei, la 150 de euro.
