Opt veterani de război din Craiova au primit cu chiu, cu vai titlul de Cetăţean de Onoare, după ce primăria a fost îmboldită şi asaltată de cereri ale Uniunii Veteranilor de Război.
Oraşul în care Cetăţenii de Onoare apar pe bandă rulantă părea că şi-a uitat veteranii. Până mai ieri, când titlul de Cetăţean de Onoare al Craiovei a intrat în posesia a opt dintre răniţii conflagraţiei mondiale din secolul trecut. Distincţia le-a fost oferită celor opt supravieţuitori ai războiului prin tot atâtea hotărâri ale consiliului local, adoptate în fugă, peste ordinea de zi a şedinţei ordinare pe care aleşii locali au consumat-o joi. În cazul a şase dintre ei, Gheorghe Georgescu, Traian Luculescu, Nicolae Miu, Victor Nistor, Vasile Serbu, Ilie Ştefan, demersurile nu au plecat însă de la specialiştii primăriei sau de la consilierii locali, ci de la Cancelaria Primului-Ministru, care-i reaminteşte municipalităţii că pe 29 aprilie este celebrată Ziua Veteranilor şi-i solicită să analizeze „oportunitatea acordării titlului de Cetăţean de Onoare domnilor (…)“. „Această recompensă simbolică acordată veteranilor nu are implicaţii pentru bugetul local şi necesită supunerea, spre aprobarea consiliului local, a unui proiect de hotărâre (…)“, se mai arată în adresa remisă Primăriei Craiova. „Adresa a venit abia pe 25 martie, când comisiile de specialitate ale consiliului local se întruniseră deja. De aceea aceste proiecte de hotărâre au fost introduse peste ordinea de zi“, a spus consilierul Teodor Radu.
Nici în cazul celorlalţi doi veterani de război care au primit titlul de Cetăţean de Onoare – Tiberius Ţolescu şi Ion Barbu – primăria nu are vreun alt aport decât cel formal, fiindcă propunerea a venit din partea Uniunii Veteranilor de Război, Filiala Dolj, prima oară pe 16 martie 2006. Solicitarea a fost înnoită în 18 februarie 2008. „Revenim la memoriul nostru depus pe 16 martie 2006, cu numărul 21.419 (…). La propunerea făcută s-a ţinut seama şi de faptele de arme săvârşite în cele de-al doilea Război mondial, pe ambele fronturi“, se arată în cererea Uniunii din februarie 2008.
Imaginea ipocriziei
Înţelegând că au gafat lăsându-se traşi de mânecă pentru a băga în seamă câţiva moşnegi brăzdaţi de gloanţele războiului, funcţionarii Serviciului de imagine al municipalităţii întocmesc un raport cu pretenţii patriotic-emoţionale, ca şi când ar fi trăit un profund respect faţă de înaintaşii târâţi prin ţărâna imperiilor. „Veteranii reprezintă o importantă parte a tezaurului uman al Oştirii Române, sunt ultimii supravieţuitori ai celui de-al doilea Război mondial. Ei sunt aceia care, la chemarea Ţării, nu au întrebat, nu au comentat, nu au pus în balanţă sacrificiul vieţilor lor tinere – oferind pentru apărarea fiinţei naţionale şi eliberarea gliei străbune bunul cel mai de preţ – viaţa (…)“.
