Condamnati sa-si petreaca ani buni dupa zabrele, Marian Firut si Luminita Rusu au gasit o metoda cât se poate de placuta pentru a-si omori timpul: s-au indragostit!
Se iubesc de aproape doi ani, de când s-au intâlnit prima data. „Eram in 16 ianuarie 2005, mergeam la cabinetul medical“, isi aminteste cu exactitate Luminita fericita zi. „El era afara, la munca, si m-a strigat pe geam: «Luminito, vezi ca ti-am scris! Daca vrei, sa-mi raspunzi!“… Atunci ne-am vazut prima data. Mai târziu am aflat ce a facut: eu ii scriam unui coleg de-al lui de camera, el a furat scrisoarea si mi-a raspuns in locul lui“.
Imbujorata toata de focul iubirii, Luminita descrie cu lux de amanunte povestea de dragoste nascuta intre zidurile temnitei. Cum Marian i-a cerut permisiunea de a-i scrie iar si de a fi prieteni, cum au facut cerere amândoi pentru vorbitor, cum au avut prima intâlnire incarcata de emotii – vegheata, ce-i drept, nu de pleoapa lunii, ci de ochiul ager al paznicului penitenciarului. Cum se alinta unul pe altul, ca doi adolescenti nebunatici, cum isi fac tot felul de cadouri trasnite ori isi impodobesc scrisorile cu hârtiute colorate, poze decupate din reviste si floricele puse la uscat. Cum si-au povestit vietile, experientele, intelegându-se atât de bine unul pe altul, ajutându-se. Cum zilele, lunile si anii le-au trecut pe nesimtite, purtati pe aripile iubirii. Cum au ajuns pâna acolo incât sa-si faca planuri de viitor.
„Ne-am acceptat unul pe celalalt, cu greseli, cu trecut, cu tot. Ne cunoastem, ne iubim. Ne vom casatori!“, anunta Luminita pasul pe care il vor face cât mai curând posibil. „El se va elibera inaintea mea si va merge sa se ocupe de acte. Ne vom casatori aici, pentru ca nu mai putem astepta pâna ies eu. E adevarat ca va mai trece un timp pâna sa fim impreuna de-a binelea, dar iubirea face minuni: timpul va zbura!“.
