Fiscul va analiza comportamentul declarativ al contribuabilului pentru ultimii doi ani, în cazul obligațiilor cu termen de declarare lunară și ultimii trei ani pentru contribuțiile cu termen de declarare trimestrial, iar dacă va găsi cel puțin patru declarații depuse în perioada analizată, atunci impozitarea se stabilește în mod automat, se arată în Ordinul pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, publicat vineri în Monitorul Oficial. (Ordinul ANAF nr. 3392/2011 – Stabilire din oficiu impozite nedeclarate de contribuabil) „Scopul actului normativ este adoptarea unei proceduri pentru stabilirea din oficiu de către ANAF a impozitelor și taxelor datorate de un contribuabil ce nu își îndeplinește obligația declarării și depunerii declarațiilor de impunere. Se subînțelege că pentru aceste impozite stabilite din oficiu se poate aplica procedura executării silite“, explică Adrian Benta, consultant fiscal la Bentaconsult. Procedura se aplică contribuabililor persoane juridice, indiferent de forma de organizare, pentru toate categoriile de taxe și impozite cu obligații declarative. Pentru TVA se adoptă o procedură distinctă, mai spune Benta. Procedura nu se aplică următoarelor categorii de contribuabili și situații: a) pentru contribuabilii inactivi, regăsiți în Registrul Contribuabililor Inactivi; b) pentru contribuabilii ce beneficiază de regimul derogatoriu, pentru depunerea declarațiilor; c) pentru obligații fiscale stabilite ca urmare a inspecției fiscale; d) persoanelor fizice supuse impozitului pe venit. Ce algoritm de calcul și ce procedură se folosește? Sunt posibile trei situații, explică Adrian Benta.
Stabilirea în mod automat a impozitelor
Se analizează comportamentul declarativ al contribuabilului, pentru ultimele 24 de luni, în cazul obligațiilor cu termen de declarare lunară și ultimele 36 de luni pentru contribuțiile cu termen de declarare trimestrială. Dacă se identifică un număr de cel puțin patru declarații depuse, în perioada analizată, atunci impozitarea se stabilește în mod automat. Suma stabilită din oficiu pentru perioada nedeclarată se determină ca medie aritmetică a obligațiilor declarate anterior de contribuabil, actualizată cu indicele prețurilor de consum! Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent, cum ar fi în cazul contribuabililor înființați în anul în curs, în acest caz nu se efectuează actualizarea la indicele prețurilor de consum. Procedura automată nu se aplică pentru impozitul pe profit datorat de organizații și fundații sau pentru contribuabili ce cultivă plantele agricole, deoarece aceștia plătesc anual impozit pe profit. Pentru aceste situații se aplică analiza documentară.
Stabilirea impozitelor prin analiza documentară
Dacă în urma analizei situațiilor declarațiilor depuse nu se identifică minimum patru declarații sau în cazul impozitului pe profit datorat de fundații și asociații, stabilirea din oficiu a sumelor datorate se face de persoane cu atribuții în domeniu în urma analizei documentare. Aceste persoane analizează documentele ce sunt la dispoziție, din dosarul contribuabilului, cum sunt situațiile financiar-contabile, declarații fiscale, fișe fiscale, decizii de impunere, eventuale informații obținute de la terți. Este în competența acestor persoane să estimeze volumul obligațiilor și să aprecieze elementele analizei documentare, care sunt cele mai apropiate situației de fapt. Dacă estimarea nu este cea mai aproape de adevăr, contribuabilul nu ar trebui să fie supărat pentru că acesta nu a îndeplinit obligația declarativă.
Stabilirea din oficiu a TVA se face numai prin analiza documentară
Pentru stabilirea din oficiu a TVA în cazul în care contribuabilul nu depune decontul de TVA, autoritățile au în vedere o perioadă anterioară de 12 luni. Estimarea TVA de plată se face analizând situația deconturilor de TVA depuse, situația sumelor declarate în declarațiile informative pentru livrările pe teritoriul național 394, sumele regăsite în declarațiile recapitulative 390 și eventuale sume declarate în VIES de furnizori/clienți externi etc. Dacă în cadrul perioadei de 12 luni nu s-a depus nici un decont, perioada analizată se extinde la 24 de luni. Pentru estimare se au în vedere două situații: a) TVA colectat identificat în deconturile depuse; b) TVA colectat identificat în declarațiile recapitulative/informative. Pentru fiecare dintre aceste valori se stabilește o medie, prin raportarea sumelor identificate la perioadele la care se referă. Suma de plată a TVA este valoarea cea mai mare dintre aceste două medii. Observăm că legiuitorul nu face nici o referire la TVA deductibil. Dacă perioada analizată este anul curent, sumele nu se actualizează cu indicele prețului de consum. În cazul în care perioada de analiză este mai mare de 12 luni, sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum.
