E ca un drog de care au devenit dependenţi pe nesimţite, fără să vrea, fără să ştie. N-au un nume pentru el, nu mai e curiozitate, nu mai e hobby. E un stil de viaţă, e parte din ei. Sunt 11, ca o echipă de fotbal, numai că terenul lor este ringul de dans.
Îşi spun „Step up Dance Studio“ şi, chiar dacă nu au decât doi ani, au câştigat premii în toate competiţiile internaţionale la care au participat, combinând balet, breakdance, hip hop sau street dance. Dacă ar fi jucat fotbal, Craiova ar fi aflat de ei până acum, iar trofeele obţinute la concursurile europene ar fi fost motiv de mândrie locală. Din păcate, au dezavantajul de a fi foarte buni doar la dansurile moderne, iar pentru talentul lor nu găsesc niciodată sponsori. Nici măcar atunci când au nevoie de câteva sute de euro pentru o competiţie mondială în Croaţia.
Fiecare concurs, cu premiile lui
În sala de repetiţii, parchetul e împărţit în două, prima jumătate fiind dată cu ceară, ca să poată aluneca. Pe unul dintre pereţii din laterala scenei, oglinzile reflectă zborul ciudat al unor tineri care repetă cu frenezie. Sunt acolo de câteva ore şi mai au energie să o ia de la capăt, de câte ori Radu se arată nemulţumit de ceva. „Suntem perfecţionişti“, se scuză el. Din tot grupul, doar doi sunt băieţi – Radu Alexandru, care are 19 ani, şi Bogdan Ungureanu, „bătrânul trupei“, de 24 de ani. Unii dintre ei au învăţat să danseze în trupa liceului, alţii au cochetat cu gimnastica armonioasă a trupului la diverse cluburi pentru copii. Acum, se opresc pentru câteva minute să-şi tragă sufletul şi se aşază turceşte pe parchet. Se uită unii la alţii obosiţi, dar fericiţi. Azi le-au ieşit bine câteva mişcări. Radu începe să vorbească despre „Step up Dance Studio“: „Primul concurs la care am participat a fost la Pisa, în Italia. A fost ca un botez. Acolo am devenit vicecampion european. A urmat cea de-a V-a ediţie a Campionatului mondial de dans modern, din mai 2007, la Rimini. Am obţinut două locuri I la breakdance – solo şi duo, alte locuri II la breakdance – solo şi hip hop – cuplu, locul IV la categoria small group, din cele 13 ţări participante, şi un loc V la hip hop – solo“. A fost de ajuns pentru a consolida încrederea în ei.
Un studio de dans în Oltenia
Dans egal timp liber. Sau invers. Pentru ei, cele două noţiuni sunt echivalente. Şi asta pentru că, în afara orelor dedicate repetiţiei, nu mai au vreme decât pentru studiu. Bacalaureat, licenţă, sesiune. Şi dans. Acasă, părinţii duc muncă de lămurire cu priorităţile ce trebuie stabilite în viaţă. „Ştim cu toţii că nu vom deveni milionari dansând. Dar ne place. Dovadă că nu renunţăm, chiar dacă avem examene importante de trecut. Eu, la două săptămâni după concursul din Italia, am avut bacalaureatul, de care depindea apoi intrarea la facultate. Nici nu m-am gândit să nu merg“, pledează Radu pentru ceea ce a devenit mai mult decât un hobby. Din dreapta lui, Nicoleta îl caracterizează râzând: „El e ca Făt Frumos din poveste, care face într-o lună ce alţii reuşesc într-un an“. Zâmbesc toţi. „Oricum“, continuă coregraful trupei, „în România e mai greu să faci bani ca dansator, iar şcolile îl includ la activităţi facultative. Nu sunt secţii specifice, nu există programă. Dar pentru un copil, urcarea pe scenă înseamă în primul rând încredere în sine. De aceea vreau să înfiinţez primul studio din Oltenia, cu stiluri diferite, de la street dance la balet, pentru cei care vor să înveţe să danseze şi nu au unde. Să le ofer copiilor ceea ce nu ni s-a oferit nouă, o alternativă la orele petrecute cu jocurile pe calculator sau în baruri, în faţa unui pahar cu suc“.
Au nevoie de 1.200 de euro
Se întorc în fiecare săptămână, la aceeaşi oră, în aceeaşi sală. Radu Alexandru, de 19 ani, Andreea Pretorian, de 20 de ani, Nicoleta Polifronie, de 23 de ani, Oana Tudosie, de 18 ani, Andreea Gheorghe, de 18 ani, Lisa Maria Danciu, de 18 ani, Andreea Cruceru, de 18 ani, Alina Anghelescu, de 16 ani, Andreea Jianu, de 16 ani, Clara Popescu, de 17 ani, şi Bogdan Ungureanu, de 24 de ani. Când dansează nu se mai gândesc la nimic altceva. Uită de banii pe care nu-i au şi care le trebuie pentru închirierea sălii, pentru costume, pentru competiţii, de mustrările părinţilor, de indiferenţa sponsorilor. Acum se pregătesc pentru alte două concursuri şi tremură la gândul că nu vor găsi fonduri să plătească microbuzul până în Croaţia. „Avem probleme financiare, mai ales pentru deplasări. De cele mai multe ori apelăm la părinţi. Ei sunt sponsorii noştri“. De data aceasta însă au ajuns în impas. La începutul lui mai, sunt invitaţi la două întreceri internaţionale. „Pentru Ungaria, la începutul lunii mai, ne descurcăm. Stăm doar o zi, mergem cu transport propriu. Dar cu cea de-a VI-a ediţie a Concursului internaţional de dans modern din Croaţia am ajuns la fundul sacului. Putem acoperi cazarea şi celelalte cheltuieli, dar mai avem nevoie de 1.200 de euro pentru transport. Nu ne e frică de competiţie, pentru că anul trecut, în Italia, am fost premianţi, dar ne temem că nu putem ajunge din lipsa banilor“, încheie tinerii.
Se caută sponsori
Mai puţin de două luni şi banii de transport îi despart pe cei 11 adolescenţi de podium. Ce este greu le revine: orele nenumărate de antrenament, mişcările reluate iar şi iar până se apropie de perfecţiune, weekendurile cu prietenii sacrificate. Ei au potenţial. Dacă puteţi şi doriţi să-i ajutaţi, ne puteţi contacta la sediul redacţiei Gazeta de Sud. Competiţia din Croaţia va avea loc la sfârşitul lunii mai.
