Mai multe sali de cinematograf si gradini din toata tara, care insumeaza mii de metri patrati de constructii, au fost pierdute, ratacite sau au fost furate bucata cu bucata.
In vara anului trecut, un raport al Ministerului Culturii si Cultelor infiera lipsa unei strategii coerente in domeniul cinematografiei, unde au fost facute prea putine lucruri, iar ceea ce a fost facut a fost marcat de inconsecventa in plan legislativ, institutional si economico-financiar. Ca un scurt istoric al modului de reglementare, din punct de vedere juridic si organizatoric, al actualului sistem al cinematografiei amintim Legea cinematografiei nr. 630/2002. Aceasta a fost precedata si urmata de scandaluri in interiorul institutiei, care au avut ca scop banii vehiculati prin Consiliul National al Cinematografiei (CNC). Institutia formata si ea ca urmare a unei reglemetari legislative gestiona banii pentru investitii in opere cinematografice românesti. Si aici oamenii de cultura din domeniu care au ocupat vremelnic fotoliile de directori s-au certat sistematic, de multe ori certurile rabufnind in media. Degringolada legislativa s-a extins de la bani la salile de cinematograf care au fost trecute din domeniul public in domeniul privat si iar in domeniul public, astfel incât unele „s-au pierdut“ de pe liste sau „au reaparut“ pe liste, iar altele s-au pierdut in mod real pentru ca, timp de atâtia ani, nimeni nu a cunoscut sau nu a fost interesat de adevarata lor situatie. Un raport prezentat in vara anului trecut de ministrul culturii si cultelor, ultimul facut public pe site-ul ministerului, arata ca situatia cinematografelor din România nu este tocmai roz. Din numarul total de sali de cinema, 46 sunt exploatate direct de RADEF „RomâniaFilm“, in care se desfasoara proiectii zilnice, 11 sali sunt in administrarea Consiliului National al Cinematografiei, 50 au activitate cinematografica, 104 sunt inchiriate cu destinatie schimbata, iar 175 de sali sunt inchise. Toate aceste sali si gradini se afla in prezent in patrimoniul privat al statului si in administrarea RADEF „RomâniaFilm“, regie aflata in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor.
Nici RADEF nu stie ce are
RADEF „RomâniaFilm“ s-a infiintat pe baza HG nr. 530/1991, in conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990, reprezentând un monopol al statului in domeniul distribuirii si exploatarii de filme. Ca urmare a Legii nr. 630/2002, 122 de sali au fost trecute in administrarea CNC, urmând ca, pe baza de protocol, sa fie facuta predarea-primirea lor. In decembrie 2004, o data cu Legea nr. 577, ele au fost trecute iar la RADEF „RomâniaFilm“. Prin Ordonanta de Guvern nr. 39/2005, o parte din sali au fost luate de la RADEF si trecute la CNC, iar situatia actuala nu o mai cunosc nici macar sefii cinematografelor românesti, pentru ca intre timp s-au efectuat retrocedari pe baza legilor proprietatii, iar activele nu au fost scazute din inventarele RADEF.
Datorita lipsei unei strategii de privatizare in domeniu si a unui management defectuos, Regia este la ora actuala incarcata de datorii fata de bugetul statului si fata de distribuitori, iar salile sunt distruse sau transformate in cluburi. Rezultatul financiar al anului 2004, asa cum a fost raportat de conducerea Regiei, este o pierdere de 32 de miliarde de lei. Rezultatele financiare ale anului 2005 nu au mai fost facute publice, dar nu este greu de presupus care ar fi.
S-a pierdut un cinematograf
Trecerea salilor de cinematograf de la RADEF la CNC si invers a facut ca la aceasta ora inventarul salilor si gradinilor din Craiova in care s-au proiectat filme sa fie vraiste. In anexa care insoteste Legea nr. 577/2004, lege care modifica Legea nr. 630/2002 a cinematografiei, gradinile de vara „Patria“ si „Jean Negulescu“ si cinematografele „Modern“, „Jean Negulescu“, „Craiovita“ si „Lumina“ sunt in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEF. Cinematograful „Patria“ este in administrarea CNC. In Ordonanta nr. 39/2005, in anexa care o insoteste, apar toate cele sase sali si gradini din Legea nr. 577 plus cinematograful „Patria“, care este luat de la CNC si trecut si el la RADEF. Pe nici una dintre anexele care insotesc actele normative nu apar cinematograful „30 Decembrie“ si gradina cu acelasi nume, locatie despre care nu mai stie nimeni nimic si in care functioneaza acum o societate comerciala „Nu stiu nimic despre cinematograful «30 Decembrie», pentru ca tot ne-au luat salile si ni le-au dat inapoi incât este posibil sa fi pierdut vreuna pe drum. Ma voi interesa de soarta lui si va voi spune“, a declarat Mihail Tintea, director general RADEF „RomâniaFilm“.
Functionarii filialei Dolj a RADEF sustin cu tarie si sub protectia anonimatului ca cinematograful „Jean Negulescu“ a avut gradina exact in locul celei care a apartinut lui „30 Decembrie“, adica pe strada M. Kogalniceanu, unde toti craiovenii trecuti de 40 de ani stiu ca era gradina de vara a cinematografului „30 Decembrie“. „«Jean Negulescu» se chema inainte «Central» si n-a avut niciodata gradina de vara lânga «30 Decembrie», ci undeva pe locul actual al magazinului «Mercur»“, sustine Ion Jianu, din Craiova. Dincolo de toate acestea, surse demne de incredere sustin ca nici cinematograful „Jean Negulescu“ nu ar mai avea ce cauta pe listele de inventar ale RADEF, pentru ca el a fost retrocedat ca efect al legilor proprietatii. „De unde sa stim noi care a fost dat si care nu, ca este o intreaga incurcatura cu salile de cinematograf“, a spus Mihail Tintea.
Tiganii au furat „Lumina“
Dintre toate salile de cinematograf existente in Craiova, doar in doua se mai proiecteaza filme pentru cei câtiva impatimiti ai marelui ecran. „Patria“ si „Modern“ sunt cele doua sali functionale, iar ultima este curtata intens de Primaria Craiova, care a facut demersuri nesolutionate inca pentru a o primi in administrare inainte de marea privatizare care paste tot inventarul RADEF. In sedinta de guvern din mai 2006, privatizarea RADEF, alaturi de tipografia Coresi, a facut obiectul discutiilor aprinse si al angajamentului ca ambele regii vor constitui prioritate de gradul unu la privatizare. AVAS ar organiza licitatie pentru vânzarea celor peste 300 de sali de cinema, numai ca acest lucru nu este posibil nici in acest moment, deoarece regia care le administreaza nu s-a transformat inca in societate comerciala asa cum cer prevederile legale. Modalitatea de privatizare descrisa in Ordonanta nr. 39/2005 a stârnit tot felul de comentarii care se invârteau in jurul expresiei „cel mai mare tun imobiliar“ care ar valora circa 60 de milioane de euro. In Craiova, din cele sapte locatii in care rulau filme pâna in urma cu câtiva ani, in doua se desfasoara acum tot felul de activitati de la rulete electronice pâna la tâmplarie PVC. Singura locatie care nu produce nimic si care nici chiar supusa privatizarii nu va tenta pe nimeni este cinematograful „Lumina“, fost „8 Mai“, din strada Drumul Jiului, de unde s-au furat acoperisul, tavanul si caramizi din peretii pe care au crescut arbusti. Vecinii spun ca tiganii au furat tot ce se putea si este de mirare cum de nu au luat si sobele de teracota care se mai vad inca prin geamurile sparte. Functionarii Ministerului Culturii si Cultelor, sub autoritatea caruia se situeaza RADEF, administrator si al cinematografului „Lumina“ din Banie, nu au mai vazut de mult cum arata o sala de cinema de la periferia unui oras cum este Craiova!
