Problemele voleibalistelor Universitatii s-au resimtit la turneul de baraj pentru prima liga feminina, când au acuzat oboseala, accidentarile mai vechi, sportivele fiind depasite si de miza intrecerii.
Aflat in vacanta, antrenorul Adrian Cotoranu (foto) a facut ieri o radiografie aproape completa a problemelor cu care s-a confruntat in acest sezon echipa de volei de fete.
– Cine ar putea fi acuzat de nepromovarea echipei in prima liga?
– Daca ar fi sa ascultam partile implicate – conducatorii CS Universitatea, jucatoarele, antrenorul, orasul – cred ca ati ajunge la o concluzie surprinzatoare: nimeni! Pe de alta parte, fiecare dintre cei enumerati are o oarecare vina. Ideea de promovare in liga A1 (asa se numeste prima liga) a aparut destul de târziu, dar intr-un context financiar auster. In plus, acest obiectiv nu a fost la inceputul sezonului. Era vorba doar de accederea la turneul final de baraj, ceea ce s-a si intâmplat. Intentionam ca in acest sezon sa legitimam doua jucatoare tinere, de perspectiva, iar din vara sa completam lotul cu alte doua voleibaliste valoroase, astfel incât abia in editia 2006/2007 sa atacam, cu sanse, promovarea.
Fetele au primit un milion de lei pe luna!
– De ce v-ati schimbat acest plan?
– Dupa desfasurarea primei parti a campionatului acestei editii, ne-am clasat pe primul loc al seriei noastre, A2 Vest, si am crezut ca putem sari un an, adica sa atacam acum, in 2006, promovarea in A1. Am sperat insa ca demersul nostru va fi receptat ca atare. Daca pâna in decembrie 2005 conditiile de pregatire au fost destul de bune, lucrurile apoi s-au schimbat in rau. Din 2006, finantarea echipei a ramas numai in sarcina clubului, iar bugetul alocat CS Universitatea a fost auster, având astfel probleme la echipa. Fiind pe primul loc, noi am incercat sa sensibilizam orasul, potentialii sponsori, am aratat ca am putea avea, in sfârsit, o echipa a Craiovei in primul esalon, dar… Pentru aceasta performanta, am cerut un cantonament de pregatire in iarna, sustinere financiara corespunzatoare etc. Trebuie sa spun adevarul: fetele au primit doar un milion pe luna?! Cum sa te antrenezi sau sa joci cu un milion pe luna? Unele au sarit peste antrenament si chiar peste meciuri deoarece nu erau hranite… Ce puteam sa fac, ca antrenor? Antrenamentele si jocurile s-au desfasurat in conditii improprii, asta-i adevarul. Stiti bine ce s-a intâmplat, ca abia in martie echipa a inceput sa fie bagata in seama si chiar sponsorizata. Turneul de baraj incepea pe 14 aprilie, nu s-a putut ingrasa porcul in ajun, cum se spune. Nici acum n-am putut organiza un semicantonament, cu jocuri de verificare, iar lotul nostru a suferit si alte probleme.
Miza si-a spus cuvântul asupra Universitatii
– A fost prea mare miza pentru tinerele jucatoare ale Universitatii?
– Categoric, miza si-a spus cuvântul intr-un mod determinant, explicabil. E suficient sa va reamintesc faptul ca din cele cinci seturi pierdute in primele doua zile ale turneului, patru le-am pierdut la doua puncte! Si cu multa sansa din partea adversarelor si mult ghinion din partea noastra. In afara de Pusa Dina, celelalte jucatoare n-au mai participat la nici un turneu cu o asemenea miza. Iar Pusa n-a fost refacuta, ea fiind bolnava destul de mult timp in acest campionat, si a jucat la turneul de baraj nerefacuta. Apoi, tocmai la sfârsitul lunii martie, mi-au plecat doua jucatoare in Belgia, cu burse de la FEFS, Adalcisa Guta si Andreea Sticlaru, si astfel nu au putut participa la baraj. Guta era titulara, am jucat cu ea in campionat, iar Sticlaru era recuperata, adica ar fi putut fi, la nevoie, de folos. Smarandache, recuperata dupa o operatie din 2005, a evoluat la acest turneu de baraj dupa o absenta de aproape un an. Si a jucat foarte bine. Cumulând toate problemele de lot enumerate, nu este nici o exagerare afirmatia mea, ca am jucat intr-un picior! Aceasta a fost realitatea. N-as vrea sa plictisesc cititorii, dar trebuie ca putinii suporteri ai fetelor sa stie ca asupra Universitatii a fost un stres continuu, ca n-am beneficiat de conditii egale de pregatire ca si contracandidatele noastre la promovare. In plus, cele doua formatii care s-au calificat in liga A1 au dispus de un lot numeros, nu ca al nostru.
Daca se retrage Constanta, promoveaza Craiova!
– La turneul de baraj, in ultima zi, meciul dintre Constanta si Lugoj (1-3) s-a incheiat exact cu un scor care a scos Craiova din cartile promovarii?!
– Se poate spune si asta, dar nu trebuie sa facem asemenea acuze. Noi am pierdut calificarea prin infrângerea din ziua a doua, meciul cu Constanta. Dupa partida dificila din prima zi (Universitatea – Lugoj 3-2 – n.r.), la Universitatea s-a resimtit oboseala. Si asta a fost din cauza a ceea ce s-a intâmplat din decembrie incoace. Nu vreau sa intram acum si in alte amanunte legate de acest turneu de baraj…
– Ce se va intâmpla mai departe? Aud ca s-ar putea totusi sa jucam in prima liga!
– Costurile pentru prima liga sunt mari, motiv pentru care finantatorul echipei din Constanta, o formatie privata, a lasat sa se inteleaga ca n-ar fi exclus sa se retraga. In aceasta situatie, deocamdata ipotetica, Universitatea, clasata pe locul III al barajului, ar putea sa se inscrie in liga A1. In prezent, nici Universitatea nu are buget pentru prima liga! Degeaba vom avea fonduri in toamna, când CS Universitatea se va asocia probabil cu clubul care se va infiinta pe lânga primarie, va fi târziu. Acum trebuie aduse câteva jucatoare valoroase, plus ca trebuie facuta o pregatire de vara corespunzatoare pretentiilor primei ligi. Trebuie sa ne gândim si la performanta, nu sa ne inscriem in A1 de dragul inscrierii.
