O polemica bleaga

Criza din Transnistria s-a reflectat divers si colorat pe meleagurile noastre dunarene. Posturile de televiziune, in mare parte sub influenta PSD, au gasit, in fine, prilejul de a dovedi ca nu sint stirbe la modul absolut. In consecinta, ele au prins sa muste zdravan din pulpanele liderilor de la Tiraspol. Au facut-o cu nespusa incintare, iscata si din constiinta ca nu-si asuma nici un risc. Nici macar cel de-a li se taia publicitatea, dat fiind ca maharii transnistreni vind si cumpara cu precadere kalasnikoave. Sindicatele din invatamint si-au amintit ca-n gena lor e trecut obiceiul de a protesta. Si cum in ultimii ani obiceiul asta s-a stricat prin nefolosire, criza din Transnistria a fost folosita de sindicate pentru a-si mai dezmorti lozincile si trompetele.

Cum era si de asteptat, incidentele de peste Nistru au aprins in Romania flacaruia unei polemici intre guvern si opozitie. Alianta DA, pentru ca despre ea e vorba in propozitie, a acuzat executivul de superficialitate in felul in care trateaza conflictul de la Nistru. Executivul n-a ramas fara replica. In doi timpi si trei miscari, liderii proaspat intemeiatei familii politice au fost acuzati de „declaratii demagogice si tentative de manipulare a opiniei publice“. Pentru nevinovatii intr-ale politicii, s-ar parea ca-n Romania s-au creat premisele pentru o serioasa criza politica. Nici vorba de asa ceva. Chiar si la o simpla ochire, controversa putere-opozitie se dezvaluie ca apartinind retoricii electorale. Mai intii, pentru ca replicile taioase au fost schimbate la nivel de purtatori de cuvint. Nu s-au pronuntat prin comunicate cele doua institutii. Nu s-au angrenat in polemica nici macar liderii in persoana. Interventiile prin purtatori de cuvint pastreaza confruntarea in hotarele politicii de rutina. Nu de alta, dar principala misiune a unui purtator de cuvint e sa nu taca!

In al doilea rind, se vede clar ca nici unul dintre combatanti nu-i sugereaza adversarului ce-ar fi trebuit sa faca si n-a facut. DA nu cere guvernului sa intreprinda ceva anume. La rindu-i, guvernul nu spune Aliantei de ce sa se ocupe in loc sa se avinte in declaratii. Daca fortele in disputa ar fi fost serioase, indiscutabil ele ar fi oferit solutii. Alianta i-ar fi cerut premierului sa-si puna in valoare relatiile personale de care e atit de mindru. Executivul, la rindu-i, ar fi recomandat Aliantei sa-si foloseasca relatiile internationale pentru a determina un spor de presiune politico-militara asupra Tiraspolului.

Asa s-ar fi cuvenit. Evident, daca partidele politice romanesti ar fi fost real interesate in curmarea situatiei din Transnistria. Ca si in cazul presei, al sindicatelor, al societatii civile, inchiderea scolilor romanesti de dincolo de Nistru n-a fost receptata drept un eveniment care sa zguduie poporul roman. Si pe drept cuvint. Se inchid scolile din satele din Romania pentru ca nu mai sint bani si nimeni nu se da de ceasul mortii! Cum sa credem intr-o revolta sincera ca la sute de kilometri departare de granita citeva scoli romanesti sint ferecate cu lacatul!