„Am multe scrieri parodice şi sunt multe personaje clasice parodiate; în primul rând, în «O sută de ani de zile la Porţile Orientului» am mers perfect pe structuri sadoveniene, care-mi plac enorm. Îl consider pe Sadoveanu un imens scriitor, un Swift de-a dreptul ca forţă. Din păcate, e limba asta a lui care nu poate fi tradusă nicăieri… profunzimea şi dulceaţa graiului sadovenian. Sunt multe referinţe livreşti în cărţile mele. Iar din viaţa reală nu, pentru că proza se scrie mai mult nu din realitate, ca să zic aşa, se scrie tot din proză, din cărţi“, mărturisea însuşi autorul, Ioan Groşan.
Pe de altă parte, Carmen Muraş declara: „E foarte bine că «O sută de ani de zile la Porţile Orientului» este proaspăt reeditată. A apărut imediat după ’90 şi cărţile publicate atunci au căzut în gol. Oamenii nu erau atenţi la literatură, erau mai mult interesaţi de memorialistică, jurnale, literatură de detenţie, aşa că iniţiativa de a repune în circuit o carte importantă e binevenită“.
