Un deţinut care evadase din puşcărie a fost eliberat condiţionat după ce a fost prins, drept răsplată că „a fost disciplinat şi a dat dovadă de îndreptare“.
Sistemul judiciar românesc e plin de contradicţii şi scăpări legislative, care dau naştere la situaţii cel puţin bizare. Un astfel de caz a fost al lui Constantin Ioniţă, care a evadat din Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din Craiova în 2007. După nici doi ani de când a fost prins şi reîncarcerat, deţinutul a putut fi eliberat condiţionat, pe baza unui raport de bună purtare întocmit de penitenciar şi aprobat de instanţă, în ciuda faptului că la acea dată era judecat – ba chiar şi condamnat – pentru evadare.
Povestea deţinutului bucureştean Constantin Ioniţă, acum în vârstă de 21 de ani, începe cu o condamnare la patru ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în baza căreia a fost încarcerat în 2006. Pe 7 februarie 2007, a fost transferat la Penitenciarul de Minori şi Tineri (PMT) din Craiova. Fix după o lună, pe 7 martie 2007, a evadat din puşcărie împreună cu alţi patru colegi de celulă.
Peste gard, în timpul meciului
Deţinuţii au făcut rost de o pânză de bomfaier, cu care au tăiat gratiile de la fereastra celulei. Ca să nu fie auziţi, au dat mai tare televizorul din încăpere. Când gardianul care-i avea în grijă a deschis vizeta să vadă ce se întâmplă, unul dintre deţinuţi a găsit o cale foarte simplă de a-l împiedica să observe gratiile tăiate: a deschis uşa unei debarale, blocând vederea către fereastră. Apoi, pentru a-i distrage atenţia, unul dintre cei care se pregăteau să fugă i-a cerut gardianului… un foc. Iar gardianul chiar i-a aprins ţigara prin vizetă, fără măcar să-i treacă prin cap ce se pune la cale.
La ora 21.45, a început la televizor partida de fotbal dintre Bayern München şi Real Madrid, din Liga Campionilor. Considerând că gardienii sunt ocupaţi să urmărească meciul, cinci din cei zece deţinuţi care se aflau în respectiva celulă au forţat gratiile parţial tăiate, îndoindu-le în sus, iar prin deschizătura creată s-au strecurat afară. Ajutându-se unul pe altul, au escaladat cele trei ziduri care îi despărţeau de libertate, fiind însă observaţi de unul dintre gardienii aflaţi în posturile de pază exterioare. Acesta a tras după ei cu pistolul-mitralieră, dar nu i-a nimerit.
Imediat s-a dat alarma. Gardienii, ajutaţi de jandarmi, au depistat doi dintre evadaţi chiar sub podul de cale ferată de la intersecţia străzii Bariera Vâlcii cu bulevardul Dacia. Alţi doi au fost prinşi în Gara Craiova, în timp ce al cincilea – care fusese transferat la PMT Craiova chiar în acea zi – s-a întors singur la puşcărie, susţinând că a evadat pentru că… era beat şi nu ştia ce face.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a început imediat cercetările în acest caz, iar câteva luni mai târziu cei cinci au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de evadare. De menţionat că pentru această infracţiune pedeapsa se cumulează aritmetic cu cea anterioară.
Solicitare respinsă
În septembrie 2008, Constantin Ioniţă a solicitat să fie eliberat condiţionat, înainte de terminarea pedepsei pentru tâlhărie. Comisia din penitenciar a luat în discuţie cazul său pe 12 septembrie 2008. Membrii comisiei prezidate de un judecător ştiau că înainte de evadare Ioniţă avusese nu mai puţin de cinci sancţiuni pentru nerespectarea normelor din penitenciar, dar şi că după evadare a dat dovadă de îndreptare, ba chiar a fost recompensat de patru ori pentru comportamentul său. Cu toate acestea, comisia a considerat că, având la activ o evadare, deţinutul nu merită să fie eliberat condiţionat imediat, deşi stătuse în spatele gratiilor cele două treimi din pedeapsă specificate în Codul Penal. Drept urmare, comisia a respins cererea de liberare condiţionată, decizând, totodată, rediscutarea altei cereri abia peste şase luni.
Deţinutul n-a fost mulţumit, formulând o contestaţie la Judecătoria Craiova împotriva deciziei comisiei. Judecătoria i-a respins contestaţia, dar a decis că deţinutul îşi poate reînnoi cererea de liberare condiţionată după 1 ianuarie 2009, adică după nici trei luni şi jumătate de la cea anterioară.
Propunere fără cerere
Comisia de liberări condiţionate de la PMT Craiova s-a întrunit chiar pe 31 decembrie 2008, pentru a lua în discuţie punerea în libertate a mai multor deţinuţi. Printre aceştia s-a aflat şi Constantin Ioniţă. Deşi acesta nu avea dreptul să formuleze încă o nouă cerere de liberare condiţionată, comisia i-a „ghicit“ gândurile şi a decis să propună totuşi instanţei eliberarea acestuia.
„Comisia a avut în vedere cu această ocazie doar comportamentul deţinutului din ultimele trei luni, adică de la ultima cerere de liberare condiţionată pe care acesta o făcuse. S-a apreciat că în această din urmă perioadă deţinutul a avut o comportare corespunzătoare, a fost disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, participând la activităţi cultural-artistice şi la cursuri de şcolarizare. Pe baza acestor concluzii, s-a propus liberarea condiţionată a deţinutului“, a declarat Daniel Barbu, purtătorul de cuvânt al PMT Craiova.
Propunerea a fost discutată la Judecătoria Craiova pe 5 ianuarie 2009. Nu doar deţinutul şi avocatul său, ci şi procurorul de şedinţă au susţinut eliberarea înainte de vreme a lui Ioniţă. Aşa că judecătorul a dat curs cererii, iar pe 9 ianuarie 2009 a trimis la PMT Craiova sentinţa prin care dispunea liberarea condiţionată a tânărului, „dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză“. În aceeaşi zi, Constantin Ioniţă ieşea pe poarta penitenciarului.
Arestat din întâmplare
Culmea este că pe 18 septembrie 2008, adică la doar o săptămână după ce comisia din penitenciar decisese să-i amâne cu şase luni discutarea cererii sale de liberare condiţionată, Ioniţă fusese condamnat de Tribunalul Dolj la doi ani de închisoare pentru evadare. Pedeapsa, însă, nu era definitivă. O pedeapsă definitivă în acest dosar a fost pronunţată abia în noiembrie 2009. Doar că atunci ia-l de unde nu-i pe Constantin Ioniţă. Fostul deţinut de la PMT Craiova dispăruse de la domiciliu, aşa că a fost dat în urmărire generală de autorităţi.
Până atunci, însă, nici un procuror nu se gândise să-i dea vreun mandat de arestare pentru evadare, considerând că învinuitul e oricum în puşcărie.
Doar o întâmplare a făcut ca, în urmă cu câteva săptămâni, poliţia să dea peste Ioniţă după o descindere într-o casă din Bucureşti. Tânărul a fost condus în penitenciar pentru a-şi ispăşi sancţiunea pentru evadare. Dacă se va comporta însă bine, are din nou şanse să fie eliberat condiţionat înainte de vreme.
