Piesa „Valsul hazardului“ a fost reluata de Nationalul craiovean si s-a jucat miercuri seara, in sala „I. D. Sirbu“, in regia lui Bogdan Cristian Dragan, care a realizat o distributie excelenta: Natasa Raab, Anca Dinu si copilul Mona Dragan. Scenografia ii apartine lui Viorel Penisoara-Stegaru, iar costumele, Liei Dogaru. Victor Haim este laureat al multor premii nationale, printre care si marele premiu pentru dramaturgie al Academiei Franceze, in 2003. De asemenea, Victor Haim a fost jurnalist, profesor de arta dramatica si actor, dupa care s-a dedicat dramaturgiei, scriind piese cu mare succes de public, precum: „A muri cântând“ si „Coaja fructului“, care au fost elogiate chiar de Eugene Ionesco in Le Monde. Dupa acestea, Haim a mai scris: „Abraham si Samuel“, „Vizita“, „Escalada“, „Acordati-va viorile“, „Cum sa ucizi rechinul“, „Joc de scena“, „Vampirul suge intotdeauna de doua ori“ si „Valsul hazardului“, care a cucerit premiul pentru dramaturgie „Jacques Audiberti“, in anul 1986.
Inainte de premiera acestei piese – din 1 aprilie 2004, la Teatrul National „Marin Sorescu“ Craiova -, Radu Beligan aprecia ca „Valsul hazardului“ este cea mai reusita si interesanta piesa a lui Haim, propunând o reflectie metafizica: „Suntem oare doar jucaria imprejurarilor, iar toate adevarurile in care credem nu sunt decât o farsa absurda?“.
Valsul hazardului debuteaza socant cu aparitia fulminanta a Femeii (interpretata magistral de actrita Anca Dinu). Aceasta este intâmpinata de Inger (un rol jucat impecabil de Natasa Raab) cu câteva presupuneri: „Serata mondena? Viteza? Ceata? Accident?“. Imediat, aceste supozitii se dovedesc a fi reale. Practic, Femeia era victima unui accident de circulatie si, in pofida faptului ca era fragila, in timp a reusit sa se acomodeze cu spatiul necunoscut si chiar sa-si intimideze Ingerul care o testa in scopul stabilirii destinatiei (Rai sau Iad). Potrivit testului, pentru accesul in Rai, victima trebuia sa intruneasca o suta de puncte, insa acestea au fost când câstigate, când pierdute.
„Valsul hazardului“ reprezinta o parabola a existentei umane, sau povestea unei femei care moare intr-un accident de masina regasindu-se, apoi, in purgatoriu, unde un inger o provoaca la un joc straniu, acela de a-si interpreta propria viata in multiple modalitati. In perioada care il separa pe om de originea sa, „de paradisul in care a fost asezat in mormântul facerii sale“, in acest abis dintre Dumnezeu si om, ingerul termina prin a se indragosti de „client“.
Astfel, regia lui Bogdan Cristian-Dragan se bazeaza pe acceptarea ideii religioase potrivit careia, „dincolo de existenta noastra pamânteasca exista alta, divina, in fata careia orice initiativa propusa de om sortii nu este decât un desuet vals al hazardului“. Asadar, piesa reluata de Nationalul craiovean este una de sorginte metafizica, unde replicile si dialogul constituie intreg esafodajul existentialismului intr-o atmosfera care indeamna pe spectator la meditatie.
