Chestionati oficial, purtatorii de cuvint ai institutiei au incalcat Legea privind liberul acces la informatiile de interes public si pot fi dati in judecata
Cu toate ca, in urma cu aproape doua saptamini, am solicitat in scris, prin adresa nr. 118 din 19 noiembrie 2004, pozitia oficiala a Ministerului Finantelor si, implicit, a ministrului Mihai Nicolae Tanasescu, referitoare la afacerile dubioase cu terenuri derulate in ultimii ani de controversatul om de afaceri Adrian Mititelu, reprezentantii institutiei se eschiveaza. Si asta cu toate ca am invocat in nenumarate rinduri Legea nr. 544 din 2001, privind liberul acces la informatiile de interes public…
La 19 noiembrie 2004 am trimis Ministerului Finantelor Publice adresa nr. 118, prin care-i solicitam domnului Mihai Nicolae Tanasescu „pozitia oficiala in legatura cu anumite terenuri aflate in proprietatea Agentiei Domeniilor Statului, obtinute de nepotul de sora al lui Adrian Mititelu, Gigel Preoteasa“, anexind totodata toate textele publicate de Curierul National in legatura cu acest subiect. Solicitarea era facuta cu gindul ca, prin raspunsul domnului ministru, vom afla de ce, fiind citat la Tribunalul Dolj, in procesul intentat de Gigel Preoteasa la 15 martie 2004, alaturi de Consiliul Local Craiova, primarul Craiovei si Prefectura Dolj, Ministerul Finantelor n-a delegat pe nimeni sa se prezinte la proces.
Unul dintre lucrurile care ne-au atras atentia in acest proces este faptul ca, prin acea actiune, Preoteasa cerea 137,74 ha de teren intravilan in municipiu, cu toate ca stia ca pamintul solicitat este detinut in mare parte de Agentia Domeniilor Statului si de Consiliul Local Craiova. O astfel de adresa a fost trimisa si Agentiei Domeniilor Statului, care a raspuns (atentie, domnilor abilitati in relatiile cu presa!) in numai patru zile. Si aceasta nu este singura sesizare cuprinsa in materialul pe care l-am trimis Ministerului de Finante, referitoare la afacerile mai mult sau mai putin legale pe care Adrian Mititelu sau rudele, respectiv prietenii lui, le-au facut si continua sa le faca.
Functionari platiti ca sa stea cu miinile in sin
Faptul ca purtatorii de cuvint ai institutiei nu s-au ostenit nici macar sa-i prezinte ministrului Tanasescu adresa noastra, asa cum am aflat pe 30 noiembrie, cind am contactat telefonic Biroul de Presa al Ministerului Finantelor, ne pune serios pe ginduri. Domnisoara Diana Oreste, angajata a biroului amintit, a declarat ca nu stie nimic despre adresa respectiva, intrebindu-ne „pe ce numar de fax am trimis-o“. Dupa numeroase explicatii, timp in care a aflat ca faxul la care am trimis adresa este chiar numarul telefonului la care purtam conversatia, si mentionarea Legii nr. 544 din 2001, referitoare la liberul acces la informatiile de interes public, domnisoara cu pricina a catadicsit sa caute solicitarea noastra. Din pacate doar atit, pentru ca adresa cuprindea mai multe pagini, iar dumneaei nu stia „cine o sa stea sa citeasca atit“. Ne pare sincer rau de „volumul imens“ de munca la care am supus-o… Dar refuzam sa credem ca se incearca musamalizarea cazului chiar de cei abilitati sa ofere raspunsuri punctuale.
Ce spune legea negru pe alb
Pentru informarea celor care ar trebui sa cunoasca foarte bine legea, conform careia isi desfasoara activitatea, vom prezenta citeva articole ale Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informatiile de interes public. La articolul 1 din primul capitol se precizeaza ca „accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei“.
La Capitolul 2, privind „Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public“, respectiv articolul 7, scrie:
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de zece zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste zece zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de zece zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de cinci zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sint intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.
Articolul 21, cuprins in Capitolul 3, cel referitor la sanctiuni, precizeaza:
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat. (2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata. (3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atit informatiile de interes public solicitate initial, cit si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.
Articolul 22:
(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plingere la sectia de contencios administrativ a tribunalului, in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7. (2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
