Regina Ana a României a murit luni, 1 august 2016, la ora 13.45, la Spitalul din Morges, în Elveția, a anunțat Biroul de Presă al Majestății Sale Regele Mihai I, într-un comunicat transmis Agerpres.
„La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia și Principesa Maria. Majestatea Sa Regele Mihai a fost la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână. Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din orașul Morges“, precizează comunicatul.
Potrivit sursei citate, programul funeraliilor va fi făcut public, în detaliu, în cursul zilei de astăzi.
Conform tradiției Funeraliilor Regale din țara noastră, corpul neînsuflețit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleș, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului la Palatul Regal din Calea Victoriei. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, se arată în comunicat.
Ultimele Funeralii Regale din țara noastră au avut loc la 24 iulie 1938, când Regina Maria a fost condusă pe ultimul drum. La dorința Regelui Mihai I, funeraliile Reginei Ana vor respecta tradiția înaintașelor Majestății Sale.
Familia Regală anunță mare doliu pentru primele șapte zile de la înmormântare și doliu timp de 40 de zile.
Începând de astăzi, cărți de condoleanțe vor fi deschise simultan la Castelul Peleș, la Palatul Regal din Calea Victoriei și la Palatul Elisabeta. Ele vor fi la dispoziția publicului timp de 40 de zile de la data decesului. Condoleanțele pot fi transmise on-line la adresa www.familiaregala.ro/mesaje.
Toți cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane sunt invitați să o facă, începând de astăzi, la Palatul Regal din Calea Victoriei, în fața intrării principale, se mai arată în comunicat.
Despre viața Anei de Bourbon-Parma
Ana de Bourbon-Parma s-a născut pe 18 septembrie 1923, la Paris, și a fost fiica principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei.
A copilărit în Franța, dar în 1939, după izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial, și-a urmat familia în Spania și, ulterior, în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o școală de artă, la New York. În paralel, pentru a-și putea câștiga existența, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s.
În 1943, Ana de Bourbon-Parma s-a înrolat ca voluntar în armata franceză, dovedind, încă de atunci, o tenacitate rar întâlnită, care a ajutat-o să treacă peste perioadele grele pe care destinul și istoria i le-a hărăzit. A participat la operațiunile militare din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania. A ajuns mai apoi la gradul de caporal, iar la sfârșitul războiului a fost avansată în gradul de locotenent și a primit „Crucea de Război“ a Franței.
L-a cunoscut pe Regele Mihai I al României la Londra, în noiembrie 1947. După doar o săptămână, Regele i-a cerut mâna. S-au căsătorit la 10 iunie 1948, în Atena, la Palatul Regal, la ceremonie participând întreaga Casă Regală a Greciei și membri ai familiilor Hesse și Hanovra. Căsătoria a fost oficiată de Mitropolitul primat al Bisericii Elene, Înalt Preasfințitul Damaskinos, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecii.
După nuntă, a început exilul Regelui Mihai și al soției sale. Au locuit, până la sfârșitul anului 1948, la Vila Sparta, locuința reginei-mamă Elena. Majestățile Lor s-au mutat la Lausanne, în 1949, iar, mai târziu, în Anglia, unde au locuit până în 1956, când s-au întors în Elveția. S-au stabilit la Versoix, unde au locuit peste 45 de ani. În 2004, s-au mutat la Aubonne.
De marile sărbători creștine și, în funcție de angajamentele publice, Majestățile Lor se aflau fie la Castelul de la Săvârșin, fie la Palatul Elisabeta din București.
Regele Mihai și Regina Ana au cinci fiice, Altețele Lor Regale principesa moștenitoare Margareta (n. 1949), principesa Elena (n. 1950), principesa Irina (n. 1953), principesa Sofia (n. 1957) și principesa Maria (n. 1964).
La 10 iunie 2008, Regina Ana și Regele Mihai au sărbătorit „Nunta de diamant“, după 60 de ani de căsnicie. La 10 iunie 2013, Majestățile Lor au sărbătorit 65 de ani de căsătorie, devenind, astfel, primii din întreaga istorie a regilor României care au sărbătorit vreodată „Nunta de Safir“.
Mănăstirea Curtea de Argeș – necropola regilor României
Ctitorie a domnului Țării Românești, Neagoe Basarab (1512-1521), Mănăstirea Curtea de Argeș este o capodoperă a arhitecturii medievale, dar și cea mai valoroasă construcție de arhitectură bisericească din România. Radu de la Afumați (1522-1529) a continuat lucrările și a desăvârșit pictura în 1526.
În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și Doamna Despina (m. 1554), soția lui Neagoe Basarab, Doamna Stana (m. 1531), fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei. Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (m. 1529), soțul Doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, cel care, spun cronicile, în anul 1526 a pus de s-a zugrăvit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
Tot aici se găsesc, pe de o parte, mormintele Regelui Carol I (1881-1914) și al Reginei Elisabeta (1881-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele micuței prințese Maria (1870-1874), iar de cealaltă parte se află mormintele Regelui Ferdinand (1914-1927) și cel al Reginei Maria (1914-1927).
Născut la Sigmaringen (sudul Germaniei), la 8/20 aprilie 1839, Carol de Hohenzollern a devenit domnitor al României după plebiscitul național din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv – 635.969 „pentru“ și doar 244 „contra“. S-a căsătorit cu principesa Elisabeta de Wied (n. 17/29 decembrie 1843), în ziua de 3/15 noiembrie 1869.
Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. România și-a cucerit Independența de stat, a devenit monarhie constituțională și s-au pus bazele consolidării statului român modern.
Odată cu urcarea pe tronul României a Regelui Carol I (1839-1914), orașul Curtea de Argeș, fosta capitală a Țării Românești, a reintrat în atenția istoriei.
Avariată de incendii, cutremure și prădată de mai multe ori, biserica a fost supusă de-a lungul timpului mai multor lucrări de restaurare. Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost restaurată de Matei Basarab (1632-1654), care a reclădit și turnul clopotniței de la intrare. Lucrări de reparații a făcut și Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678 – 1688), în 1682.
Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în forma de astăzi, între 1875-1886, la inițiativa Regelui Carol I, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy.
După moartea Regelui Carol I, regina Elisabeta s-a retras la Mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. Aici a și fost înmormântată.
La 1 martie 1889, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 aug. 1865) a fost proclamat, prin Decret, Principe al României, cu titlul de Alteță Regală. S-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu Principesa Maria a Marii Britanii și Irlandei de Nord. La 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a devenit Rege al României.
La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat Rege al tuturor românilor. În timpul Primului Război Mondial, Regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, chiar dacă a fost nevoit să lupte împotriva țării sale natale, Germania, implicându-se chiar și în operațiunile militare. În timpul domniei sale s-a înfăptuit reforma agrară, pentru care a fost numit „Rege al țăranilor“. Totodată, Regele Ferdinand I a promulgat Constituția din 1923, fiind adoptat votul universal.
Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia. La 23 iulie, Ferdinand I a fost înmormântat la Catedrala Episcopală din Curtea de Argeș.
Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în castelul Pelișor. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa „Stella Maris“ de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940 și depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 2015, la inițiativa Regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelișor.
Separat, într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii, se găsește sicriul cu rămășițele pământești ale Regelui Carol al II-lea (1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, Portugalia, unde acesta a fost înhumat în 1953.
Carol al II-lea a fost una dintre cele mai controversate personalități ale istoriei noastre contemporane. După trei renunțări la calitatea de prinț moștenitor, Carol al II-lea a revenit în țară, forțând mâna Parlamentului, care l-a proclamat rege la 8 iunie 1930. La 10 februarie 1938, printr-o lovitură de stat, regele Carol al II-lea a dizolvat Parlamentul, instaurând dictatura personală. La 20 februarie 1938, a fost publicată noua Constituție redactată de Istrate Micescu, prin care suveranul devenea „capul statului“. Pierderile teritoriale din vara și toamna anului 1940 îl compromit însă pe Carol al II-lea ca om politic și șef al statului român, silindu-l să abdice în favoarea fiului său, Mihai, care a fost rege al României între anii 1927-1930 (Regență) și între 1940-1947.
