http:http://www.youtube.com/watch?v=lx8RaFYlNtk
Plasticienii americani aflaţi zilele acestea la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova pentru a efectua operaţii de chirurgie facială, plastică şi reparatorie i-au cucerit pe români cu un comportament firesc în SUA, dar cu care pacienţii de la noi spun că nu prea s-au întâlnit: zâmbet permanent, vorbe frumoase şi îmbrăţişări.
De luni, holul Secţiei de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică a SJU Craiova a fost plin de pacienţi din toată ţara, în special de părinţi veniţi cu copii cu despicături de buză şi de palat (cerul gurii), care aveau nevoie de operaţii de chirurgie plastică. Echipa medicală din SUA prezentă în Bănie pentru a efectua aceste intervenţii chirurgicale, în cadrul unui proiect umanitar derulat de Secţia de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică şi Organizaţia „Women for World Health“, a selectat pentru operaţie aproape 50 de pacienţi, acţiunea urmând să se încheie în această după-amiază. Pe tot parcursul misiunii lor, americanii au avut un atu faţă de medicii români, în opinia pacienţilor, iar acesta nu a ţinut de latura profesională (pentru că au fost operaţii uzuale, care sunt făcute şi de către medicii craioveni), ci de cea sentimentală.
Pacienţii ajunşi la spital cu o oarecare teamă, normală având în vedere că era totuşi vorba de o operaţie, au trecut repede peste acest sentiment, iar pe holul secţiei toată lumea era numai zâmbet. Deşi emoţiile şi încordarea familiilor care îşi aşteptau copiii să iasă din sala de operaţie erau evidente, americanii ştiau să le transforme în lacrimi. Acesta a fost punctul forte al oaspeţilor de peste Ocean, remarcat imediat de români. „Sunt diferiţi faţă de noi. Nu spun că medicii noştri nu sunt buni, dar pe americani îi vezi numai cu zâmbetul pe buze. Fetiţa mea este acum în operaţie şi au ieşit de câteva ori să îmi spună că este OK. Stau lângă tine, te încurajează, plâng cu tine, te strâng în braţe. Nu am mai văzut aşa ceva. Copiii se duc singuri la ei, când trebuie să-i opereze. Le-au dat jucării, mâncare. Acum este un copil, într-un salon, cu care se joacă de o oră“, a spus, printre lacrimi o mămică din Craiova. Aceeaşi mămică a izbucnit în plâns şi după ce fata ei a fost scoasă din sala de operaţie şi dusă cu perfuzii în salonul post-operator. O asistentă a venit însă imediat la ea şi a îmbrăţişat-o, iar alta a început s-o încurajeze.
„Îţi dau putere să treci peste un moment greu“
Cuvintele auzite cel mai des pe holul lung de zeci de metri erau „OK“ şi „bine“, iar acestea veneau nu doar de la americani, ci şi de la copii şi părinţii lor, care învăţaseră repede semnul cu degetul mare ridicat. La fiecare întâlnire cu privirea unui pacient, orice american zâmbea ca la comandă. Şi tot ca la comandă îmbrăţişa orice pacient sau aparţinător care părea în impas. „Ieri m-au pupat de vreo sută de ori. Azi de vreo 25 de ori, dar până seara se făcea suta, dacă nu era să plecăm acasă“, afirma mama unei paciente care se pregătea de externare. „Americanii sunt nişte oameni deschişi, sufletişti, dau tot ce e mai bun pentru copii. Domnişoarele care sunt surori sunt nemaipomenite. De câte ori ne-am întâlnit cu ele, totul a mers bine. Nici nu mai ţin minte de câte ori l-au îmbrăţişat pe copil. Vorbesc frumos şi se joacă şi cu copiii. Le dau jucării şi când intră în operaţie, şi când ies. Parcă te unge aşa la suflet…“, a spus Dumitru Istrate, un târgujian care aflase de aceste operaţii din Gazeta de Sud.
Cuvinte de laudă a avut şi Emilia Istrate. „E a patra operaţie la copil. Prima a fost aici, la Craiova, la vârsta de trei ani, apoi l-am operat de două ori la Bucureşti. Am venit acum din cauza banilor, că nu trebuie să cheltuim nimic, şi sperăm să fie ultima operaţie. Medicii se comportă foarte bine cu copiii, sunt minunaţi. L-au îmbrăţişat pe copil, ne-au primit foarte frumos. E ceva ca-n filme… Am 60 de ani, dar aşa ceva nu am văzut în viaţa mea. Şi doctorii români s-au comportat bine, dar, cum să spun, ei sunt parcă altfel. Cu americanii parcă simţi ceva în suflet, parcă îţi dau putere să treci peste un moment greu“, a afirmat femeia.
„Sunteţi buni, dar nu zâmbiţi“
În cele câteva zile cât au stat la Spitalul Judeţean, americanii s-au convins că medicii de aici sunt buni profesionişti şi că ar face faţă fără probleme la orice spital din SUA. Dar cu o condiţie: să înveţe să zâmbească. „Am văzut o asistentă foarte bine pregătită, dar la noi nu ar sta mai mult de trei zile într-un spital. De ce? Nu am văzut-o să zâmbească. Trebuie să te porţi într-un anume fel cu pacientul“, a spus un membru al echipei americane. „La salariul de aici, cu problemele de zi cu zi, uiţi parcă să mai şi zâmbeşti“, spune în replică un medic craiovean.
Acelaşi american a zâmbit, de data asta parcă amar, când a aflat cât câştigă un medic primar, cu tot cu gărzi, la Craiova: aproape 1.000 de dolari pe lună. „Păi banii ăştia la noi se câştigă în câteva zile, ca medic“, a dezvăluit americanul. În spitalele din SUA nu există însă termenul de şpagă, a mai spus americanul: „Cât ai putea să-i dai unui medic? Păi, dacă te duci la el cu 500 de dolari, te trimite să mănânci o pizza de banii ăia. Nu se ia şpagă, la salariile lor“. Dar şi sistemul de sănătate este diferit în SUA, faţă de România. Dacă la noi o operaţie de genul celor făcute de americani este suportată de stat, dacă eşti asigurat (copiii sunt consideraţi asiguraţi până la vârsta de 18 ani), la ei intervenţia ar costa în jur de 20.000 de dolari, conform spuselor lor, iar pacientul plăteşte în funcţie de tipul de asigurare pe care a încheiat-o. Adică, poate plăti 1.000 de dolari, dacă este asigurat, sau poate achita toată suma, dacă nu-şi permite o asigurare de sănătate.
