Fiecare sărbătoare (creştină sau nu, românească sau nu) e un prilej de cheltuială. În perioada Crăciunului, oamenii intră în febră; unii în cea a răcelii şi o mare parte în cea a cumpărăturilor. Cu câteva zile înainte de Ajun, dacă iei pulsul oraşului, observi că magazinele – de orice fel ar fi ele – sunt pline de clienţi.
Preţuri şi salarii cu trei cifre
De Crăciun, respectiv de Anul Nou, trebuie „să te înnoieşti“. Aşa că te apuci să cauţi în lung şi în lat. De regulă, începi cu „centrul comercial“ al Craiovei, locul de întâlnire al hainelor mai scumpe şi, în mare parte, dezamăgitoare din punct de vedere al calităţii. De aici nu lipsesc adolescenţii, care întâmpină diverse probleme la cumpărarea unui produs. Pe Alina S., elevă, a prins-o ora prânzului privind cu jind la un pulover decoltat: „Îmi place cum e, dar mi se pare prea scump la 50 de lei“. Raportat la cei 42 de lei pe care un copil îi primeşte pe lună de la stat şi la un salariu minim de 600 de lei, preţul e, într-adevăr, mare. Din categoria aceasta nu scapă nici bocancii din piele întoarsă, a căror etichetă afişează un preţ cu trei cifre: 499 de lei. „Pff… N-aş da atâta nici să mă împuşti“, spune oripilat Marius T., student.
Vânzătorii şi-au amintit de dictonul „de Crăciun fii mai bun“. La un stand de produse cosmetice, femeile de după tejghea sunt aranjate şi gata să te servească. Dacă acum câteva săptămâni se supărau atunci când erau deranjate de la şuetă „pentru nimic“, în perioada aceasta ele zâmbesc şi chiar îţi vând ponturi: „Fondul ala de ten nu e prea bun. Poţi să îl încerci pe celălalt“. Rămân, totuşi, câteva doamne care bombăne supărate după ce decizi să nu cumperi nimic: „Da, cu plăcere…“ şi se duc iritate la colega de vizavi: „Iar mă dusei degeaba“.
Mâna a doua, a doua opţiune
După ce nu-ţi iei nimic de îmbrăcat, pleci din „mall-ul“ craiovean şi te îndrepţi spre micile magazine, sau chiar în cele second hand, care vând aceeaşi marfă la un preţ de trei sau chiar de patru ori mai mic. Aici, hainele bune stau sus, pe umeraş, iar cele „cu defect“ sunt la grămadă, pe rafturi sau în cutii de lemn sau carton. Preţurile sunt mici: găseşti pulovere de la 8 la 15 lei, blugi la maximum 30 de lei, iar o geacă „sănătoasă“ de iarnă rareori depăşeşte 60 de lei.
Lumea se înghesuie între rândurile de haine: unele cad pe jos şi sunt călcate accidental, altele se mai agaţă de o geantă sau de un fermoar. Nimeni nu e atent, în afară de supraveghetoarea care îţi mai atrage atenţia: „Puneţi, domnişoară, aia ca lumea! Nu vedeţi că nu stă bine?“. Nu comentezi aici, pentru că nu ai de ce. Preţurile îţi convin, şi tot ce trebuie să faci e să verifici hainele de defecte şi să le speli – la 90 de grade – acasă. Chiar şi cu doi lei îţi poţi cumpăra ceva. Spre exemplu, un fular fără defect cu reducere de 50%.
De Sărbători nu doar ne îmbrăcăm. De Sărbători, sportul naţional românesc este mâncatul, iar asta o pot confirma, fără doar şi poate, medicii. Măcelăriile sunt pline ochi de clienţi; miroase a carne macră, a slănină, a şunci care stau atârnate pe cârlige suprasolicitate. Sunt apetisante şi n-au voie să lipsească din „repertoriul” culinar al Sărbătorilor. „Fără porc nu e Crăciun“, asta crede George B., satisfăcut de carnea de porc pe care a cumpărat-o cu 17 lei/kg. Cărnurile fac paradă în faţa oamenilor nehotărâţi: cârnaţi, lebăr, tobă, şorici, şunculiţă sau slănină. Om fiind, n-ai cum să le rezişti. N-ai voie. Porcul e tradiţie, iar dacă nu l-ai tăiat anul acesta, singura opţiune e să-l cumperi direct… tranşat, dar mai scump.
„Acum e calvar“ – nervi şi Apocalipsă
Despre hipermarketuri, numai de bine pentru toată lumea. Aglomeraţia, însă, distruge nervii celor care speră să prindă o zi mai liniştită la cumpărături. Cărucioarele se ciocnesc chiar dacă merg cu 2 km/h şi marfa cade pe jos; roţile mai trec peste câte-un picior, iar cozile de la case tind să se transforme în intervale închise doar la un capăt. „Prefer să vin aici pentru că găsesc de toate într-un singur loc, dar acum e calvar“, spune Adrian V., epuizat de agitaţia din jur.
Totul e o amestecătură de voci şi piuituri continue. Colindele care cântă – împăciuitoare – undeva pe tavan, nu te mai îmbunează. Chiar dacă Freddie Mercury îţi spune „Slavă Domnului că e Crăciun“, înclini să crezi că ar fi mai bine să nu fie. Dacă vrei cumva să intri cu căruciorul pe un raion, ia-ţi adio: de-abia ai tu loc acolo. Singura opţiune ar fi să vii mâine, cu aceeaşi poftă de cumpărături, dar cu cinci minute înainte de începerea programului. Poate chiar asta vei face.
Tabloul general al febrei cumpărătorilor (nu al cumpărăturilor) pare apocaliptic: ultimul Crăciun din era noastră. Atmosfera Sărbătorilor de altădată s-a rătăcit într-un capitalism bazat pe cerere-ofertă şi vânzare-cumpărare. Iar mai apoi pe consum; de preferat, în cantităţi cât mai moderate, ca să nu patentăm noul sport naţional.
