Piesa „O noapte furtunoasă“, o producţie a Teatrului Naţional Bucureşti, a încheiat ieri, la ceasul serii, manifestările dedicate Zilelor Municipiului Craiova din acest an.
În regia lui Felix Alexa, cu o distribuţie din care fac parte Mircea Rusu (Jupân Dumitrache), Orodel Olaru (Nae Ipingescu), Dan Puric (Rică Venturiano), Mihai Călin (Chiriac), Rodica Ionescu (Spiridon), Irina Movilă (Veta) şi Ileana Olteanu (Ziţa), spectacolul Naţionalului bucureştean a făcut ca sala „Amza Pellea“ a Teatrului craiovean să devină neîncăpătoare.
Un decor aparent simplu îşi aştepta protagoniştii. Nici urmă de măsuţă cu scaune sau fotolii în care Jupân Dumitrache şi Ipingescu să citească ziarul, nici de toaleta plină de pudre a Vetei. De fapt, nici urmă de pitoresc ambiental de periferie bucureşteană. Un leagăn, pe care poposesc pe rând Jupân Dumitrache şi Nae Ipingescu când citesc ziarul, sau Veta şi Chiriac într-o scenă de amor, serveşte ca martor la derularea acţiunii. Şi, totuşi, această simplitate este completată de oglinzile-decor, care creează o punte imaginară între actori, public şi timpul lui nenea Iancu.
În lumea lui Caragiale
Spectatorul este introdus în lumea lui Caragiale de Titircă Inimă Rea, după cum îl numeau Spiridon şi Ipingescu. O discuţie între cei doi despre „bagabonţi“, plasată de „lăsata secului“, când Jupân Dumitrache împreună cu Veta (soţia sa) şi Ziţa (cumnata) au mers la grădină la „Iunion“, marchează începutul acţiunii. La comedia aia a lui Ionescu din care nu înţelegi nimic, un „bagabont“ s-a aşezat la masa vecină şi s-a uitat la cucoane toată seara. Şi, ca şi când nu ar fi fost suficient, i-a urmărit apoi până la „stabiliment“.
Caracterizat de o frământare obsesivă, Jupân Dumitrache poate aţipi la citirea ziarului, dar este mereu neobosit în destoinica sa veghe asupra „onoarei de familist“.
Povestea merge mai departe. Personajele se succed, la fel şi secvenţele pline de umor, totul, completat, din loc în loc, de acordurile valsurilor lui Richard Strauss. Aşa îşi face intrarea în scenă şi Rică Venturiano, interpretat de Dan Puric. Un joc scenic excepţional, o prezenţă care captează atenţia şi îl face pe spectator să creadă că se află faţă în faţă cu personajul descris de peniţa lui Caragiale.
O lume nebună, cuprinsă de un delir al simţurilor şi trăirilor devoratoare se hârjoneşte, se fugăreşte ca într-un carusel, spre amuzamentul publicului.
Un spectacol de excepţie, aplaudat la scenă deschisă, o manifestare de umor şi bunădispoziţie pentru o Craiovă la ceas aniversar, aceasta a fost reprezentaţia de luni seară.
Consideraţii critice
„O noapte furtunoasă“ este o montare traversată de energii interioare, care se nasc, se contopesc, susţin cu fire nevăzute spectacolul, hrănit permanent de soluţii regizorale născute dintr-o imaginaţie exuberantă, înşiruindu-se coerent, într-o cadenţă plină de o elegantă dezinvoltură. Cel mai frumos cadou pe care îl putea primi posteritatea lui Caragiale (…) este (…) o montare cu valoare de reper, care face dificilă reuşita viitoarelor ‘exerciţii regizorale’ pe teme din Caragiale“.
Cristina Modreanu, în Adevărul literar şi artistic
