Tranzitia craioveanului de la perioada interbelica la Craiova postdecembrista s-a facut prin intermediul a 50 de ani de esec urbanistic in care, treptat, membrii clasei muncitoare au fost adunati in „cutiute de chibrituri“ rasarite in jurul centrului istoric.
Viata Craiovei de odinioara, când trasurile boierilor erau singurele mijloace de transport care trezeau praful de pe strazile Cetatii, se invârtea in jurul Casei Baniei. Pâna pe la jumatatea secolului XIX, cladirea in stil brâncovenesc a fost centrul atractiei pentru neavenitii care trageau la Hanul Hurezului sa se odihneasca dupa drum. In timpul domniei lui Carol I, centrul Baniei a intrat intr-un proces de modernizare care a avut, ca orice modernizare, victimele sale. Desi s-a pastrat ca punct de referinta al Craiovei, Casa Baniei a fost eclipsata de impunatoarea prefectura si de Banca Comertului, cladire care a fost dupa nationalizare sediu al Asociatiei de Prietenie Româno-Sovietica si care adaposteste in prezent primaria municipiului.
Casele boierilor, rase de comunisti, nu de cutremur
La inceput de secol XX, zona comerciala a Baniei cuprindea strazile Lipscani si Unirii, strazi pe care s-au insirat de-a lungul timpului casele cochete in stil Art Nouveau ale craiovenilor cu dare de mâna. De Sfânta Marie, când caldura dogorea peste tarabele pline de pe strazile Lipscani si Unirii, negustorii veniti de prin toate colturile tarii la târgul anual din Banie se racoreau la umbra cu braga rece fabricata dupa retete tinute sub cheie de bragagiii turci. Traditia târgului, braga si negustorii s-au pierdut insa o data cu venirea la putere a „tovarasilor“. Treptat, bautura favorita a craiovenilor a fost inlocuita cu racoritoare de tip Cico, pentru ca astazi, pe locurile in care locuitorii interbelici savurau sugiucul turcilor, sa se inalte fast-food-uri si baruri. Epoca ceausista a avut „grija“ si de casele ridicate de boierii Craiovei. Desi fusesera declarate monumente istorice in 1950, bijuteriile arhitectonice ridicate de boieri au disparut dupa cutremurul care a afectat orasul in anul 1977. Prilejul cutremurului a fost folosit de comunisti pentru a declara casele nesigure si, in scurt timp, buldozerele au ras toata zona. In locul cladirilor au fost ridicate in timp blocuri, adica locuinte suprapuse, in care s-au mutat activistii de partid. Pâna de curând, viziunea urbanistica a celor care s-au perindat pe la cârma municipiului nu si-a lasat prea mult amprenta pe aspectul general al orasului, schimbarile arhitectonice semnificative fiind inregistrate in perioada comunista.
1 Mai, cartierul general de vânatoare al boierilor
Pare greu de crezut, dar pâna la mijlocul secolului XIX cartierele Craiovei erau despartite de balti si pâraie considerate de riverani adevarate focare de infectie. Inainte de introducerea canalizarii in oras, craioveanul de rând arunca aici tot ce nu mai era de folos in casa, astfel incât in zonele cu balti s-au adunat in timp munti de gunoaie si mizerii peste care persista un miros insuportabil. Mai mult, in nomenclatorul primariei exista meseria de cacanar, echivalentul angajatului de la Regia de Apa care curata in zilele noastre haznalele din curtile oamenilor. Baltile nu erau folosite insa numai pe post de canale in care se deversau dejectiile orasului. Locuitorii de azi ai cartierului 1 Mai nu cunosc probabil faptul ca, in vremurile de demult, pe locul in care se inalta in prezent blocuri de zece etaje erau balti pline de stuf unde boierii Craiovei veneau la vânatoare si pescuit. In timp, autoritatile au luat decizia de asanare a baltilor si transformare a terenurilor in zone de locuit.
Bariera Vâlcii si Romanesti, sate pe lânga Craiova
Explozia urbanistica pe care a cunoscut-o Bania in ultimii ani nu a fost mereu o caracteristica a orasului. Zona centrala a Craiovei, unde traiau boierii urbei, era imprejmuita de mahalale in care traiau de pe o zi pe alta oamenii saraci. Dezvoltarea urbanistica a orasului a stagnat pâna in anii comunismului. Spre exemplu, locuitorii de odinioara ai Cetatii Banilor nu ii considerau concitadini pe oamenii care isi duceau zilele in Bariera Vâlcii sau Romanesti. La inceput de secol XX, acestea erau zone indepartate ale Craiovei in care isi construiau locuinte muncitorii saraci de pe platforma industriala a orasului. Strategia urbanistica realizata de specialistii vremii a prevazut insa faptul ca orasul se va dezvolta, iar cele doua sate au fost inglobate natural in organizarea municipiului.
In Calea Bucuresti s-a cultivat porumb
Zona peste care se intinde astazi cartierul Calea Bucuresti despartea pâna la jumatatea secolului trecut zona industriala a orasului de cea urbana. Pe locul unde au rasarit in perioada ceausista blocuri si strazi, craiovenii practicau o agricultura de subzistenta din care reuseau sa-si intretina familia. Aceeasi situatie se inregistreaza si in cazul cartierului Rovine, rasarit in perioada ceausista in locul lanurilor de porumb. Zona era in trecut impânzita doar de câteva case care au fost rase la inceputul erei comuniste pentru a face loc sutelor de blocuri in care trebuia sa se adaposteasca clasa muncitoare. In câteva decenii, platforma industriala s-a unit cu cea urbana, iar cele doua cartiere au devenit cu timpul zone centrale ale Craiovei.
Igiena precara a craiovenilor, studiu de caz
Din lipsa canalizarii si a apei curente, Craiova era recunoscuta in trecut drept un oras de top in ceea ce priveste frecventa bolilor transmisibile. Numarul mare al bolnavilor de tuberculoza a obligat reprezentanti ai Societatii Natiunilor sa vina in Banie pentru a face un studiu de caz. Alta problema cu care se confruntau medicii vremii era frecventa bolilor venerice, care afectau o mare parte din populatia orasului.
