Faptul că limba romană are cele mai multe sinonime pentru substantivul „mită“ n-ar mai trebui să mire pe nimeni, de vreme ce 80 la sută dintre concetăţenii noştri cunosc pe cineva care a dat şpagă sau ei inşişi au făcut acest lucru. Corupţia mică a devenit o parte indispensabilă a vieţii cotidiene şi, deşi este percepută ca o ilegalitate, oamenii o practică – chiar dacă foarte puţini recunosc explicit că o fac, dublind astfel plata unor servicii de care ar trebui să beneficieze după achitarea taxelor legale.
Portretul-robot al celor care dau sau iau şpagă nu este cel al unei persoane care are nevoie de micile „atenţii“ pentru a putea supravieţui, ci creionează tipul unui om cu educaţie medie sau, in cele mai multe cazuri superioară, cu venituri medii sau peste medie. De aici intervine şi „discriminarea“ pe care o resimte pătura săracă, obligată să intre şi ea in ritmul societăţii in care trăieşte, dar care resimte mult mai puternic efectele micii corupţii.
Cu toate acestea, romanii acceptă fenomenul şi nu dau semne că vor să iasă din sistem. Aceste consideraţii au rezultat din studiul „Şpaga la romani – ce cred şi ce spun romanii despre corupţia mică“, parte a campaniei „Nu da şpagă“, program finanţat de Uniunea Europeană prin programul PHARE.
Parte din cotidian
Mita face parte din viaţa de zi cu zi consideră 52 la sută dintre romani, in vreme ce alţi 17 la sută cred că este un fenomen obişnuit şi nu atit de grav pe cit zic oamenii. Numai opt la sută dintre cei care au participat la programul „Nu da şpagă“ susţin ca mita este total inutilă. Fie că este vorba de un prieten, fie de o rudă, fie de un coleg, opt din zece romani spun că ştiu pe cineva care a dat mită. Caracterul instituţional al corupţiei reiese din faptul că romanii intervievaţi susţin că vama, justiţia, parlamentul, guvernul, sănătatea, poliţia sau administraţia financiară sint cele mai corupte. La polul opus se plasează mass-media, armata şi organizaţiile private.
Romanii percep şpaga ca pe o modalitate de a-şi rezolva problemele. 41 la sută dintre ei recunosc că, in afara taxelor oficiale, au dat bani sau cadouri in spitale/policlinici, 40 la sută la vamă, 15 la sută la judecătorie/tribunal şi 14 la sută la poliţie.
Dorinţa de ciştig personal (40 la sută), salariile mici ale lucrătorilor din serviciile publice (21 la sută) şi birocraţia excesivă (zece la sută) sint, in opinia participanţilor la studiu, principalii factori care determină corupţia in Romania.
Condiţionarea serviciului
Mita reprezintă pentru o mare parte dintre cei care recunosc că o oferă – o treime dintre intervievaţi – singura modalitate de a-şi rezolva o anume problemă, in vreme ce mai puţin de jumătate asimilează fenomenul unei mulţumiri pentru serviciul făcut.
35 la sută dintre intervievaţi susţin că nu puteau rezolva altfel problema dacă nu ofereau mită, 19 la sută au dat ceva in plus pentru că aşa se obişnuieşte, 17 la sută pentru a mulţumi, zece la sută pentru a evita alte probleme, şapte la sută pentru a nu aştepta la rind şi numai doi la sută pentru a evita birocraţia.
Dintre cei care au recunoscut că au dat şpagă, cel puţin o dată in ultimii doi ani, 60 la sută au oferit bani in schimbul unor servicii, 36 la sută un cadou şi cinci la sută au declarat că au intors serviciul.
Studiul relevă că bărbaţii dau mai des şpagă, au virste intre 30 şi 49 de ani, nivel de educaţie mediu sau superior, au afaceri proprii, sint şefi sau lucrează in sectorul privat. Ca distribuţie geografică, bucureştenii, muntenii, moldovenii şi oltenii cheltuiesc mai mult din bugetul gospodăriei pentru plăţile suplimentare, la polul opus situindu-se ardelenii şi bănăţenii.
