„O, padure tinara! Unde sint stejarii tai?…
Si pe umerii lor s-a asezat si sta tot pamintul Moldovei, ca pe umerii unor uriesi!…“
Sa intilnesti un bou in padurile Putnei nu este un lucru de mirare. Lucrul uimitor este ca boul este vorbitor, fiind un bou de patrimoniu, de pe vremea lui Stefan cel Mare.
Uite, imi spuse boul, eu nu inteleg nimic din politica. Padurea, finul, livezile, „Descriptio Moldavie“ imi mai spun ceva. Daca vrei, pot sa iti citez si din Neculce ceva, de pilda „lacrimile saracilor nice soarele, nice vintul, nu le poate usca…“. Dar nu despre asta vreau sa discut eu cu dumneata. Boul mugi o data, trase aer in foale, si arunca pe nari raspicat: „a cui crezi matale ca este lumea asta toata?“ Am tacut, ca orice trestie intelectuala, pregatit in orice moment sa ma aplec de partea celui cu valoare NATO, sau europeana, mai mare. Boul era vadit suparat. „Dupa parerea mea“, a continuat, „nu a existat in partile Moldovei un luptator mai mare pentru libertate si drepturile omului, iti spun asta ca sa intelegi ceva si matale, decit Stefan cel Mare. Citez, spuse boul: «1. Dupa orice lupta, indata alerga cu miinile intinse la Altarul lui Dumnezeu, ingenunchea si striga din adincul inimii: Tu ai biruit, Doamne, a Ta este biruinta…»“. Stefan „postea in timpul campaniilor si al bataliillor, cerind curtenilor, sfetnicilor si oastei sa faca la fel… cu adinca evlavie si infricosare se impartasea cu preacinstitele si de viata facatoarele Sfinte Taine“. „44 de manastiri si biserici au ridicat in toata Moldova“, in amintirea victoriilor Domnului Lui, Iisus Hristos, asupra vrajmasilor Legii Crucii. In pisania bisericii mari din Manastirea Neamtu, din 1497, citim: „Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei Tale Inaltari de la pamint la cer; si Tu, Stapine, acopera-ne cu mila Ta de acum si pina in veac. Io, Stefan Voievod…“. Acum, continua boul, iti citesc din panegiricul ortodox romanesc: „dar pentru acea rivna pe care o avea Stefan Voda spre intarirea Legii ce vom zice?, ca nu da somn ochilor sai, nici genelor sale dormitare. Aceasta gindea, aceasta judeca, catre aceasta se nevoia, ca Biserica lui Hristos sa se mareasca si sa se lateasca… Si nici eresurile inselatoare, nici focul virstei tineresti n-au putut-o sminti, cui au ramas pe piatra care este Hristos, pe a carui cruce de-a pururi imbratisata, la pieptul lui tinind, viata sa Lui au inchinat-o, nadejde neincetata pintr-insul la Parintele veacurilor avind, prin care pe toti vrajmasii sai au biruit, au infrint, au surpat…“. Asta este, spuse boul. Iti citez acum din Domnul Eminescu: „De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii / Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si Irozii…“. Pricep ceva, domnule Bou, i-am spus. Lumea asta, dupa cele ce mi-ai spus, este a lui Hristos“. Boul tacu abatut. „Eu sint un bou de patrimoniu si atit. De la 1457, anul in care m-am nascut, m-am tot gindit: a cui este lumea? ale cui sint padurile Moldovei? si daca grija oamenilor este sa pastoreasca mai bine, padurile Bucovinei cine o va face mai bine: Ministerul Administratiei Publice, cu capul ei, Octav Cozminca, sau Biserica Ortodoxa Romana, cu capul ei, Iisus Hristos?“
Imi era cam frica de judecata sanatoasa a boului.
Excelenta Voastra, i-am spus, uitati ca primul ministru este jurist de profesie. Este un Rege Solomon care poate sa taie acolo unde justitia lumeasca poate sa greseasca. El a dat chiar domnilor vitei corn, si domnisoarelor vitele lapte. Uitati, de asemenea, ca presedintele este un atlet al lui Iisus, revolutionar in credinta, caci gindeste, spre deosebire de majoritatea boilor, cu totul liber. Va indoiti, excelenta, ca ei ar putea sa atribuie altcuiva decit lui Iisus padurile Bucovinei? Sa zicem ca nu, silabisi boul. Si atunci, justitia majoritar crestina, prin botez, cui ar da pe mina ceea ce nu ar putea sa-i puna la picioare Pastorului ei? Cui, intreba boul?
Bisericii Ortodoxe Romane, excelenta. Ea este casa crucii de pe scuturi si din morminte a voievozilor Romaniei.
In acel moment, boul a disparut. Prin padurea ninsa a Putnei, vedeam cum rasare, in noapte, pe cerul crucii pe care se jura in toata justitia romana, constelatia drepturilor lui Iisus.
